O crama renascuta

Prima data am auzit de ei  in mod neoficial. Niste necunoscuti ofereau vin pentru ca discutiile de la sfarsitul spectacolelor de la “Sambata sonora” de la CNDB sa curga mai bine. Fara publicitate, bannere si mare agitatie. Le-am baut vinul, mi-a placut si am tot incercat sa aflu cine e crama misterioasa care da vin pentru cultura. La urma urmei, e un lucru care se intampla mai rar. Bunica imi spunea adesea, ca orice om e dator sa faca in viata si gesturi gratuite, “pentru amorul artei si bunavointa zeului”, obisnuia sa spuna. Asa mi-au devenit simpatici oamenii de la Crama Corcova…

De cateva saptamani, puteti gasi pe piata primele vinuri Corcova – Chardonnay 2009, Rosé 2009 si Cabernet Sauvignon/ Merlot 2008. Povestea lor e simpla si frumoasa: un francez si un roman, Roy & Damboviceanu, doi entuziasti care si-au dorit sa resusciteze viile de la Corcova, vii faimoase in secolul al XIX-lea, datorita eforturilor familiei Bibescu. Au renovat cramele construite de printul Antonie Bibescu si au cumparat butasi din Franta cu care au replantat 40 de hectare de vie. Au angajat un oenolog francez, Laurent Pffeffer, scolit la Bordeaux. Cultiva soiuri de strugure specifice zonei: Merlot, Cabernet Sauvignon, Pinot Noir, Feteasca Neagra, Muscat Ottonel si Chardonnay. Dar si un soi plantat in premiera, care mi-a starnit curiozitatea – Shiraz-ul. Iata suficiente motive ca sa-i iei in serios.

 

Cum tocmai voiam un vin prietenos, de vara,  am incercat rosé-ul de la Corcova. E un rosé din merlot, sec si la obiect, cu arome de grapefruit si portocale rosii, dublate de note discrete de flori de migdal. Mi-a placut in mod deosebit finalul distinct amarui, lung, samburos, cu nuante de migdala.

Indraznesc sa zic ca daca se tin in continuare de treaba, o sa tot auzim despre vinurile de la Corcova.

Oare cu ce merge rosé-ul ?

Nu stiu daca are vreo legatura cu pomii in floare, dar eu am considerat intotdeauna ca luna mai, e luna rosé-ului. E atat de frumos sa te asezi la o terasa, in primele raze de soare ale primaverii, si sa privesti in lumina un pahar de rosé, sa te uiti cu atentie cum razele iti invaluie paharul si cum culoarea straluceste in mii de nuante. Probabil ca in asta consta farmecul acestui vin. Pentru mine, rosé -ul e in primul rand, culoare si prospetime.

In ciuda faptului ca la noi, rosé -ul e un vin pe nedrept ignorat, am constatat cu mare placere ca la aceasta categorie, avem vinuri romanesti foarte bune. Dupa rosé-ul Terra Romana 2009 (cel care iata a fost medaliat cu argint la “Mondial du rosé” de saptamana trecuta) si cel de la Prince Stirbey, l-am incercat si pe nou aparutul rosé Rotenberg 2009.

Photo by Doron

Asa cum a declarat chiar creatorul lui, vinul este rezultatul unui concurs de imprejurari care au dus la aparitia unui rosé care iese din orice tipar. In ce ma priveste, probabil ca daca l-as fi baut legata la ochi, l-as fi catalogat drept un vin rosu mai bizar – are evolutie la pahar, note de baric si caracteristici de vin rosu. E un rosé din merlot, cu o culoare superba, care m-a impresionat prin aromele intense si foarte fresh, de macese si citrice (intre grapefruit si portocale rosii), completate dupa ceva timp, de note de migdale si vanilie. Gustul mi s-a parut preponderent portocale rosii, cu note de vanilie, mere verzi si un final de alune vanilate si fructe rosii. E un vin cu prestanta, neasteptat de complex pentru un rosé. Reactia fata de vinul asta, in grupul meu de prieteni, a fost oarecum bizara. A fost apreciat mai mult de fete, desi eu il consider un rosé cu o atitudine foarte masculina.

Sunt o adepta a paharului de rosé baut la terasa, dar in fata acestui vin atat de complex si de viguros, gandul m-a purtat catre un experiment gustativ.

Despre ce e vorba cititi pe

Un pahar de rosé, mon cher !

Puternic asociat in memoria mea afectiva de traiul rafinat din perioada interbelica, rosé-ul e primul vin de care imi aduc aminte. Una din matusile mele, era o mare admiratoare a vinurilor rosé si, imi amintesc cu nostalgie, ca la ea ne astepta intodeauna cate o sampanie rosé, acompaniata de o poveste despre Capsa, terase bucurestene sau plimbari la sosea cu trasura si eleganta rafinata a unor vremuri apuse…

Din pacate, pe meleaguri romanesti, rosé-ul este un vin adesea ignorat, sau mai rau, considerat de calitate inferioara. Desi, rozul e o culoare care se obtine din amestecul de rosu cu alb, vinul rosé nu e un amestec de vin alb cu vin rosu, asa cum in mod eronat se mai crede. Rosé-ul se face din aceleasi soiuri de strugure din care se face si vinul rosu (merlot, pinot noir, cabernet sauvignon). Coaja strugurelui e cea care da culoare sucului, si in cazul vinului rosé, intensitatea culorii variaza in functie de perioada de expunere a cojilor de strugure in must. Asa se explica de ce, sampania nu e rosie, desi se face dintr-un amestec de doua soiuri de struguri rosii (pinot noir si pinot meunier) si un soi de strugure alb (chardonnay). La vinificarea strugurilor rosii pentru sampanie, principala preocupare e ca mustul si coaja strugurelui sa nu ajunga in contact. In Champagne, grija pentru a obtine un must alb, merge pana la a culege strugurii pinot noir in ladite cu fundul gaurit pentru ca sucul rezultat din strugurii zdrobiti de propria greutate sa nu stea in contact cu coaja si sa se pateze, devenind rosé.

Consider ca rosé-ul e unul dintre cele mai elegante vinuri, si ca merita sa bei cate un pahar, mai ales primavara, la o terasa in aer liber. Ma fascineaza multiplele variante de culoare sub care se poate prezenta acest vin, roz-bombon, caramiziu, trandafiriu, foaie de ceapa sau culoarea somonului, culori pe care lumina naturala le potenteaza. Anul trecut, am descoperit ca in Romania se fac rosé-uri foarte interesante si de calitate. Am fost placut surprinsa de Rosé-ul 2007 de la Prince Stribey si de sampania Rhein Extra Brut Rosé. Rosé-ul de la Prince Stirbey e un vin complex, rotund si cu final lung.  Are o culoare foarte intensa, trandafirie si arome de fructe rosii (capsuni, zmeura, agrise) si mere verzi. Astept cu nerabdare sa gust si alte rosé-uri in aceasta primavara capricioasa…

Cum alegem un vin bun ?

Exista oameni care stiu daca vinul sau sampania din fata lor e de calitate, si chiar si ce gust ar cam putea sa aiba, doar analizand sticla. Ceea ce unora le poate parea o sarlatanie, e in realitate o dezvoltare a abilitatii de a citi eticheta, combinata cu cunostiintele despre vin. Desigur, toate aceste informatii trebuie relationate cu scopul pentru care cumparam vinul. Vrem sa-l bem asta seara la cina, sa-l facem cadou, sa-l folosim la gatit sau sa-l punem la pastrare pentru aniversarea de 90 de ani a bunicii ?

Atunci cand cumparam o sticla de vin, trebuie sa avem in vedere trei lucruri: cum arata sticla, din ce e facut dopul si ce informatii ne ofera eticheta.

Dintre toate ambalajele in care poate fi tinut, sticla e cea care asigura cea mai buna conservare a calitatilor vinului. Indiferent daca vinul imbuteliat e alb sau rosu, sticla ar trebui sa fie inchisa la culoare, pentru ca vinul este sensibil la ultraviolete. Dar, sticlele inchise la culoare au dezavantajul de a camufla culoarea vinului, si din motive de marketing, vinurile roze si cele albe, care sunt destinate unui consum rapid, sunt imbuteliate in sticla transparenta. Tot in sticla transparenta sunt imbuteliate si unele vinurile licoroase (vinurile dulci tip Tokaj, Sauternes sau Lacrima lui Ovidiu), care sunt protejate de ultraviolete datorita cantitatii mari de zahar pe care o contin. In cazul sampaniei, sticla are pe fund o adancitura si este mai groasa (si deci mai grea) decat cea folosita la imbutelierea vinului, pentru ca trebuie sa reziste la presiunea imensa care se dezvolta odata cu formarea bulelor. Adancitura de pe fundul sticlei, era o dovada de rezistenta pe vremea cand sticla se producea in ateleiere prin suflare. O mare parte din vinuri sunt si ele ambalate in sticle de acest tip, nu este un detaliu obligatoriu la modul absolut, dar cei mai multi producatori care se respecta, le folosesc. Vinul este viu, tot timpul in transformare, si odata imbuteliat, evolueaza in sticla. Evolutia lui e cu atat mai rapida, cu cat sticla e mai mica. Din acest motiv, nu va recomand sa cumparati si sa stocati sticle de 375 ml, iar daca le primiti, beti-le repede. De asemenea, daca faceti vinul cadou sau daca il cumparati pentru pastrare, nu alegeti sticle transparente, indiferent cat de frumos straluceste vinul prin ele…

Dopul unei sticle de vin este facut in mod traditional din pluta. Dopul de pluta se foloseste de pe vremea grecilor, are multe avantaje, dar si un dezavantaj. Tinuta mult timp in mediu foarte uscat, pluta se strange, sticla isi pierde etanseitatea si vinul se oxideaza in contact cu aerul. Din acest motiv sticlele de vin se pastreaza in pivnita si culcate, pentru ca dopul sa ramana in contact cu vinul din sticla. Dar dopul de pluta este scump, de aceea in ultimii ani au aparut dopuri din materiale alternative ca siliconul sau plasticul, mai ieftine dar nu la fel de bune calitativ. Tot din motive de marketing, au aparut pe piata sticle de vin cu dop insurubabil, ca cel al bauturilor spirtuoase, sau capsate ca berea. Sunt vinuri care se deschid usor, fara tirbuson, special facute pentru a incuraja consumul de vin la discoteca. Aceste vinuri nu sunt destinate pastrarii. Verificati ce tip de dop are vinul pe care vreti sa-l cumparati, ca sa stiti din ce categorie face parte.

Si inca ceva. Verificati locurile din care cumparati. In Bucuresti, sunt cateva hypermarketuri care au o selectie buna de vinuri si un spatiu de expunere cu conditii de temperatura decente, dar supermarketul nu e locul cel mai fericit pentru a cumpara vin. Sticlele sunt depozitate in picioare, si stau pe rafturi in lumina si caldura. Ideal ar fi ca atunci cand aveti un buget mai mare de 30 de lei pentru o sticla de vin, sa incercati sa cumparati dintr-un magazin specializat. Pe langa garantia unor conditii de stocare decente, aveti uneori sansa sa beneficiati si de personal specializat – chiar pasionat – care va poate ajuta sa faceti o alegere buna. In plus, vinurile scumpe nu se prea vand la supermarket, deci riscul ca vinul pe care il cumparati sa fii stat mult timp in conditiile de la raft, creste direct proportional cu pretul.

Dar iata ca se apropie zorii si Seherezada tace sfioasa. Despre ce informatii ne ofera eticheta o sa aflam intr-o alta poveste…