Archive for the 'stiri cu si despre… vin' Category

Dobrogea, Dobrogea

Cand am primit invitatia de a participa la lansarea primului vin din podgoria de la Aliman, m-am bucurat pentru ca asta insemna ca voi mai descoperi inca o bucatica din Dobrogea. Nu stiu daca are legatura cu lecturile din copilarie, dar pentru mine Dobrogea e un taram aparte, un loc in care vantul si lutul cotropesc si erodeaza timpul, un peisaj in care miracolul mai pare inca posibil.

Vinul iti vorbeste parca altfel cand il degusti la vie, inconjurat de oameni care il beau si il apreciaza, alaturi de paine de casa si miel in cuptor de lut. E un pretext minunat sa te intalnesti cu prietenii, cu oameni cu care corespondezi dar pe care nu i-ai intalnit niciodata sau sa-ti faci noi cunostinte.

N-am mai vazut de mult timp atatia oameni adunati pentru o degustare de vin, iar Alira si Enirele au curs dupa pofta inimii: Rose 2009 Enira, Easy By Enira 2008, Cabernet by Enira 2008, Enira 2006, Enira Reserva 2006. Am fost impresionata de puterea de seductie a Cabernetului Enira 2008. Desi nu e un vin de talia Reserva 2006, expresivitatea destabilizanta a aromelor sale de martipan si brusture m-au facut sa-l consider cea mai frumoasa descoperire a zilei. Cat despre Alira, asa cum l-a descris si George (cu care ne-am intalnit acum prima data), merlotul 2009 e un vin tanar care promite multe alte Alira de calitate in anii care vin.

Cand apare o podgorie noua, cum e cea de la Aliman, nu poti decat sa te bucuri si sa o sarbatoresti cu vin bun. Cu atat mai mult cu cat Dobrogea iti ofera si partea ei de intristare. E mare pacat ca drumul pana la podgoria de la Aliman trece printre multe hectare de vii in paragina, iar de-a lungul drumului gunoaie scalda malurile Dunarii. Sper sa mai prind ziua in care Romania va fi o tara fara gunoaie, asa cum astept sa ma intalnesc cu vinul care va putea sa surprinda intr-un pahar voluptatea si lentoarea timpului dobrogean. O sa fie el oare un vin de la Aliman ?

Anunțuri

O crama renascuta

Prima data am auzit de ei  in mod neoficial. Niste necunoscuti ofereau vin pentru ca discutiile de la sfarsitul spectacolelor de la “Sambata sonora” de la CNDB sa curga mai bine. Fara publicitate, bannere si mare agitatie. Le-am baut vinul, mi-a placut si am tot incercat sa aflu cine e crama misterioasa care da vin pentru cultura. La urma urmei, e un lucru care se intampla mai rar. Bunica imi spunea adesea, ca orice om e dator sa faca in viata si gesturi gratuite, “pentru amorul artei si bunavointa zeului”, obisnuia sa spuna. Asa mi-au devenit simpatici oamenii de la Crama Corcova…

De cateva saptamani, puteti gasi pe piata primele vinuri Corcova – Chardonnay 2009, Rosé 2009 si Cabernet Sauvignon/ Merlot 2008. Povestea lor e simpla si frumoasa: un francez si un roman, Roy & Damboviceanu, doi entuziasti care si-au dorit sa resusciteze viile de la Corcova, vii faimoase in secolul al XIX-lea, datorita eforturilor familiei Bibescu. Au renovat cramele construite de printul Antonie Bibescu si au cumparat butasi din Franta cu care au replantat 40 de hectare de vie. Au angajat un oenolog francez, Laurent Pffeffer, scolit la Bordeaux. Cultiva soiuri de strugure specifice zonei: Merlot, Cabernet Sauvignon, Pinot Noir, Feteasca Neagra, Muscat Ottonel si Chardonnay. Dar si un soi plantat in premiera, care mi-a starnit curiozitatea – Shiraz-ul. Iata suficiente motive ca sa-i iei in serios.

 

Cum tocmai voiam un vin prietenos, de vara,  am incercat rosé-ul de la Corcova. E un rosé din merlot, sec si la obiect, cu arome de grapefruit si portocale rosii, dublate de note discrete de flori de migdal. Mi-a placut in mod deosebit finalul distinct amarui, lung, samburos, cu nuante de migdala.

Indraznesc sa zic ca daca se tin in continuare de treaba, o sa tot auzim despre vinurile de la Corcova.

Jocuri cu cupajele din sticle

Ca o Afrodita nemiloasa, vinul e acoperit de un val. Pe vremurile cand habar n-aveam despre vinuri si cand pe piata romaneasca nu existau decat vinuri dintr-un singur soi de strugure, eram fascinata de vinurile frantuzesti pentru ca erau cupaje (in franceza „assemblage”). Dupa ce am aflat ca vinurile de cupaj se fac dintr-un amestec, in proportii variate, de vinuri obtinute din recolte si struguri diferiti, am inceput sa invidiez oenologii. Visam sa fiu un magician al vinului, cel care traieste zi de zi cu vinul in crama si ii smulge toate secretele. Pana la urma, scopul cupajului e de a face, prin maiestria imbinarii caracteristicilor diferitelor soiuri de struguri, un vin mult mai bun, mai echilibrat, decat cel care ar putea iesi dintr-un singur soi de strugure. Mai cred inca si acum ca oenologul, cel care face cupajele, e un faurar care se bucura in mod profan de satisfactii demiurgice.

 

Si daca ni s-ar oferi ocazia, cati dintre noi am refuza oportunitatea de-a ne juca de-a demiurgul ? Am fost surprinsa si mi-a placut deosebit de mult excelenta idee de PR a celor de la Domeniile Dealu Mare Urlati, de a invita bloggeri si iubitori ai vinului la o competitie de cupaje. A fost o noapte lunga. Am avut la dispozitie, trei seringi pentru dozaj, trei feluri de vinuri albe (Feteasca alba, Sauvignon blanc, Muscat Ottonel), trei feluri de vinuri rosii (Merlot, Feteasca neagra, Cabernet Sauvignon) si cate o jumatate de ora ca sa realizam un cupaj pe gustul nostru. Miza: cupajul premiat, imbuteliat si distribuit pe piata. Cupajele astfel rezultate au fost degustate in orb si notate. Au iesit castigatori, la categoria vin alb – Radu (cel care mi-a oferit si pozele din acest post) si la categoria vinuri rosii – Razvan.

 

Stiam din povestile lui Anne-Marie, cat de grea e munca degustatorului de vinuri, iar acum am avut ocazia sa experimentez pe pielea mea. Dupa 16 probe de cupaje albe degustate, simteam cum imi ard papilele gustative, iar tarziu, dupa miezul noptii, la finalul notarii celor douasprezece vinuri rosii, am trait stranie senzatie de a nu fi sigura ca mai pot discerne nuantele vinului. In ce ma priveste, dincolo de placerea de a experimenta notarea vinurilor, o activitate pe care nu o practic in mod curent, am avut parte si de o mare surpriza: mi-am dorit intotdeauna sa-l cunosc pe Mircea Mihaies, autorul unei carti, pe care o indragesc, despre Leonard Cohen, dar nu mi-am inchipuit niciodata, ca viata poate fi asa ironica si ca o sa ne intalnim in ipostaza de „oenologi”, mesteri la asamblarea vinurilor…

Cam unde se afla publicitatea romaneasca ?

O sa aveti parte si de reclama romaneasca interbelica, si de reclama din perioada comunista. O sa radeti si o sa plangeti. O sa filozofati pe marginea publicitatii romanesti si o sa surprindeti concepte si detalii de design, neasteptate pentru acele vremuri. Sampania Zarea nu prea a vrut sa stea la poza, dar o puteti admira mai bine, pe viu,  pana pe 20 mai, la ICR.

400 de vinuri

Poate veti spune ca sunt rautacioasa, dar uneori, imi place sa ma duc la supermarket, sa ma plimb agale printre rafturile cu vinuri, sa mangai sticlele cu privirea si sa ma uit la oameni. E fascinant sa privesti cum aleg oamenii vinul, iar discutiile ce au loc sunt demne de interviurile lui Eugen Istodor. In primul rand, sunt cumparatorii grabiti, care stiu ce vor, isi iau vinul din raft cu o miscare sigura si nu se opresc sa acorde o privire si celorlalte sticle. Apoi vin cei interesati de promotii si care cauta cea mai buna oferta. “Hai sa-l luam p’asta, e la oferta”, se aude foarte des la raftul cu vin. Sunt si cumparatori pasionati, care intarzie mult langa raftul cu sticle, isi scot ochelarii din toc, ii pun agale la ochi, iau sticlele de pe raft, citesc cu atentie eticheta, mediteaza. Mai sunt si cei care vor sa cumpere neaparat o Feteasca neagra, si compara sticlele, usor nervos. Cei mai simpatici mi se par cei care, dupa ce se uita la mai multe sticle, stau prostiti in fata unui raft, cu privirea pierduta, incapabili sa decida care sa fie sticla pe care o vor cumpara. Pentru toate aceste categorii de cumparatori de vin s-a lansat pe piata “Ghidul Vinul.ro 2009”.

 

Compendiul contine o evaluare critica a aproximativ 400 de vinuri cu distributie de supermarket, cu explicatii clare si cu detalii legate de calitate si de pret. Cei care s-au trudit cu paharul la evaluarea acestor vinuri sunt specialistii de la Vinul.ro: Valentin Ceafalau, Cezar Ioan, Radu Rizea  impreuna cu somelierul Sergiu Nedelea si oenologul Liviu Grigorica – Vicepresedintele Asociatiei Degustatorilor Autorizati din Romania si profesor la Universitatea de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara din Bucuresti. Ghidul contine si informatii despre fiecare soi de strugure, despre sampanie, vinurile rose si vinurile de desert si nu se sfieste sa vorbeasca chiar si despre vinurile ambalate “bag in box”. Pentru carcotasi exista si categoria best buy – cel mai bun raport calitate–pret. Ghidul costa 29 de lei si va sta pe piata un an. Se gaseste in reteaua Librariilor Humanitas si Carturesti, iar daca va abonati la revista Vinul.ro, il veti primi gratuit.

Pe mine una, m-ar incanta ca ghidul Vinul.ro sa stea langa raftul cu vin si sa poata fi consultat pe loc, in supremarket. Ar fi ceva demn de admirat…