Arhivă pentru August 2010

Patru prieteni pentru prieteni

Am descoperit vinul asta intr-o incursiune la Sofia, in cautarea miresmelor balcanice de care, din cand in cand, mi se face dor. Caci in Bulgaria poti sa gasesti fructe confiate fabuloase, ardei usturati adevarati, zacusca cu ardei capia (lutenita sau ajvar), ceaiuri deosebite, pisici care se lasa mangaiate si sentimentul apartenentei la acelasi spatiu, mai puternic decat orice bariera lingvistica.

L-am baut pe terasa unui apartament de la etajul 15 al unui bloc din Sofia, cu Vitosa in fata ochilor si mi s-a parut tare bun. Vinul e rotund si echilibrat cu o aroma bine definita de afine, urmata apoi de note proaspete de piper si la final, de ciocolata.

Todoroff Wine Cellar Cuvee 2008 e un cupaj de Merlot, Cabernet Sauvignon, Mavrud si Shiraz. Patru prieteni balcanici de-ai mei…

De ce nu sunt la fel toate plajele din lume

Stiind pasiunea mea pentru mare, un coleg imi spunea sententios ca toate plajele din lume sunt la fel, si ca cine se duce la plaja in Bahamas, de exemplu, nu se duce acolo pentru plaja, ci o face fie din snobism, fie, in cel mai bun caz, ca sa-si salveze relatia. Ei bine, nu cred ca toate plajele din lume sunt la fel ! Pentru mine, ele sunt mai frumoase sau mai urate, mai salbatice sau mai turistice, mai frivole sau mai misterioase, cu o mare mereu albastra, ca la Egee, sau cu una vesnic nehotarata ca Marea Neagra. Apropo, stiati ca Marea Neagra e mai albastra la bulgari ?

Si totusi, pentru mine, cea mai frumoasa plaja din lume e la Sfantu-Gheorghe Delta. Are cel mai fin nisip cu dune pe care am calcat vreodata, dar mai ales, imi place pentru ca e vie. Lighioane si jivine bantuie in toate partile – pesti prin mare, broaste, pescarusi si cirezi de vaci pe mal, serpi si arici prin tufisuri – si te fac sa te simti parte din aceasta mare valmaseala a naturii.

De cativa ani buni ma duc la Festivalul de film Anonimul, pentru o portie de filme si mult, mult peste. M-am bucurat tare mult ca organizatorii au gasit solutii ca sa faca festivalul din acest an, chiar si fara fondurile CNC-ului. Si parca si filmele din competitie au fost ceva mai bune decat cele de anul trecut. Mi-a placut in mod deosebit filmul polonez “Zero”, care a si castigat trofeul Anonimul. Un film cu povesti despre viata, simple si concentrice care se intersecteaza ca verigile unui lant si se inchid in cercuri. Povestea parea fluida, filmata fara cut-uri. Camera insotea fiecare personaj care isi preda povestea, ca pe o stafeta, celorlalte personaje cu care viata lui se intersecta. Un film de debut, surprinzator de profund si lucrat cu minutiozitate.

Ce nu se schimba la Sfantu-Gheorghe de la un an la altul, si nu imi place, sunt aspectele administrative. Si in acest an, curatenia in campingul Delfinul a cam lasat de dorit, iar cozile de la o bucatarie in care oamenii se miscau haotic, au cam intrecut limita suportabilitatii. In continuare si in ciuda faptului ca am vazut destui oameni care voiau sa bea vin, singurele vinuri aflate la barul campingului erau de la Jidvei si Murfatlar, vreo cinci feluri cu totul, in timp ce de la magazinul satului se putea cumpara vin de Sarica Niculitel. E drept ca la restaurantul din complexul Green Village se mai puteau gasi si gamele premium de la Serve, Vinarte sau Recas, dar acolo nu mancau decat invitatii festivalului si cativa rataciti ca noi, care nu isi mai doreau sa stea la coada pentru mancare. De ce doar producatorii de bere se gandesc sa sponsorizeze festivalurile de film ? De ce distributia si oferta de vin la Sfantu-Gheorghe e asa de slaba in plin sezon ? Pestele nu merge cu bere !

Antologia Inocentei

Vine o vreme cand incepi sa meditezi pe marginea alegerilor pe care le-ai facut in viata si sa-ti evaluezi prietenii. Cati prieteni mai ai din copilarie ? Cat de tare s-au schimbat ? In mod bizar, am prieteni care nu s-au schimbat aproape deloc. Unii dintre ei traiesc in strainatate, sunt casatoriti cu straini si au copii, dar de fiecare data cand ne vedem, o data sau de doua ori pe an, conversatia se leaga firesc si ne simtim ca si cum am continua o discutie intrerupta cu o zi in urma. Nu stiu care e secretul comunicarii perfecte. Dar stiu ca suntem prieteni din liceu sau din facultate, si ca ne-am imprietenit subit cand am realizat ca aveam acelasi carti preferate din copilarie. Citisem aceleasi carti, impartaseam aceleasi vise. E oarecum ciudat sa te gandesti ca in lumea asta mare, sunt oameni care, ca si mine, pastreaza in biblioteca indoite si uzate, cartile preferate din copilarie: Antologia Inocentei, Cartea cu Apolodor, Aventurile lui Habarnam sau Magarusul.

„Antologia Inocentei” e o carte rara. Daca o gasiti prin biblioteca, pastrati-o cu grija. Daca o deschideti si cititi, e capabila sa aduca in viata voastra nu doar frumusetea poeziei ci si secretul prieteniei care dureaza o viata.

Portretul Pasarii-Care-Nu-E

(de Claude Aveline)

„Iata portretul Pasarii-Care-Nu-E.

Nu e vina ei ca cel care le face pe toate

A uitat sa o faca.

Seamana cu multe pasari, fiindca vietuitoarele

care nu sunt, seamna cu cele care sunt.

Dar cele care nu sunt nu au nume.

Iata de ce Pasarea noastra se cheama Pasarea-Care-Nu-E.

Si iata de ce e atat de trista.

Poate ca doarme inca sau asteapta sa i se ingaduie a fi.

Ar vrea sa stie daca poate sa deschida ciocul,

daca are aripi, daca nu-si pierde culorile

cand se cufunda in apa, ca o pasare adevarata.

Ar vrea sa se auda cantand.

Ar vrea sa-i fie teama c-ar putea sa moara.

Ar vrea sa faca pui mici, foarte urati si foarte vii.

Pasarea-Care-Nu-E viseaza sa nu mai fie un vis.

Nimeni nu e multumit, niciodata, nicaieri.

Cum vreti oare ca lumea sa mearga bine in conditiile astea ?”

Reteta pentru bautura vrajita

(de Eric Linklater)

“Un Ceas cu Cuc, jumatate Praz,

De Maimuta o Laba, de Godac un Obraz,

Matraguna noptateca (Acu’ sare presara !)

O Mustata de Tigru, Doi Bobi de Secara,

Un Mormoloc si un Rechin ghimpos,

Ceva Alb si ceva Negricios –

Pui in Oala sa se-ncinga

(Sufli-n Foc sa nu se Stinga !)

Pui in Oala, lasi sa Fiarba

In cel mai gras Ulei de Iarba.

O pana de Pasare ce zboara Arar,

Un Trandafir si-o Ridiche si-un Lastar amar,

De Vipera o Limba, de Naparca o Fiere,

O Masea de Balaur unsa cu Miere,

Trei Peri Negri dintr-o coada de Taur,

Un Vrabioi, un Paianjen si-o Radacina de Laur-

Pui in Oala sa se-ncinga

(Sufli-n Foc sa nu se Stinga !)

Pui in Oala, lasi sa Fiarba

In cel mai gras Ulei de Iarba.

Un Ou de Soparla, Sange de Guzgan,

O Ureche cheala de Motan de un an,

Un Creier de Dihor si-un Ochi de Paun,

O Mana de Urzici si-un Gargaun,

Apa de Iaz cu licar de Luna,

Fulg de Zapada si Bruma de Pruna –

Pui in Oala sa se-ncinga

(Sufli-n Foc sa nu se Stinga !)

Pui in Oala, lasi sa Fiarba

In cel mai gras Ulei de Iarba.”

Poezii din „Cele 12 lumi ale visului, Antologia Inocentei”, de Iordan Chimet, Ed. Ion Creanga, 1972

De la Iordan Chimet am invatat sa pretuiesc oamenii care pastreaza vie in ei lumina copilariei si un strop din privirea inocenta de atunci, care stiu sa se delimiteze de ei insisi si sa rada, si care isi pot permite sa faca, din cand in cand, lucruri frumoase si gesturi gratuite…

Vacanta placuta !