Arhivă pentru Februarie 2010

Muskatova, mavrudul si marketingul

Despre valentele calatoriei mi-a vorbit pentru prima data profesorul meu de limba romana. Calatoria, ne-a spus el, nu este asa cum ar putea parea, o activitate pur hedonista, de divertisment, ci scopul ei e de a te descoperi pe tine prin exercitiul raportarii la celalalt. Calatoria e o initiere, iar surprizele sunt pe masura prejudecatilor cu care pleci la drum.

Din acest punct de vedere, Bulgaria nu inceteaza sa ma uimeasca. E o fosta tara comunista, cu aproape 8 milioane de locuitori si in mod evident, mult mai saraca decat celelalte tari europene. Din perspectiva de marketing, e o piata fara putere de cumparare si neinteresanta pentru marile branduri internationale. Din punct de vedere istoric si cultural, a stat sub turci mult mai mult decat Romania, si din acest motiv pornesti de acasa cu prejudecata ca vei strabate o tara naspa, un no man’s land.

Mult inainte sa realizez ca bulgarii sunt niste oameni mai putini aroganti, agresivi si dornici sa-si etaleze bunastarea, am fost uimita sa constat ca ei pastreaza in uzul curent, de carciuma, multe dintre produsele traditionale ale ariei geografice, care in Romania au disparut. Rachia (tescovina sau grappa), mastica, boza (braga), ayran-ul, menta, ca sa  ne limitam doar la categoria bauturilor. Sigur, veti zice, dar ayran se gaseste si in Bucuresti, la turcul din colt, tzatza Leana a lui nenea Iancu mai face si acum mastica in casa si unchiu’ Zoltan transforma in tescovina boasca si strugurii care au fermentat inainte sa apuce sa-i faca vin. Da, e adevarat. Doar ca la bulgari, toate aceste produse se fabrica si se consuma la scara larga. De la cel mai select restaurant la cea mai mizera terasa, se serveste rachie, iar la supermarket esti pus in fata unei alegeri imposibile, de la vreo 20 de feluri de rachie in sus. Eu am incercat pana acum vreo sase variante de rachie si toate s-au dovedit la fel de bune. Cea mai savuroasa e rachia facuta din muscat, numita foarte poetic muskatova, care pastreaza aroma invaluitoare a strugurelui. Imi aduc aminte cu mare placere cum intr-o seara de vara, pe litoralul bulgaresc am facut cunostinta cu minunata muskatova si cum carciumarul, ne-a privit cu mai multa consideratie cand i-am pronuntat numele. In plus, bulgarii mai au in comert si variante extrem de delicioase de rachie de caise si de gutuie…

Si spre marea mea surpriza, am descoperit ca fabrica si produse cosmetice pe baza de strugure: Mavrud, ca doar e brandul bulgaresc de tara. Se pare ca strugurele a fost folosit in scop cosmetic inca din secolul al XVII-lea si povestea spune ca, la curtea lui Ludovic al XIV-lea, nobilii se tratau cu vinul vechi si pe fata, pentru a da tenului stralucire. Cosmetica moderna foloseste coaja si samburii de strugure care contin polifenoli si antioxidanti. In Romania, puteti gasi game cosmetice pe baza de strugure italienesti (Uvage, Bottega verde) sau frantuzesti (Caudalie). In spatele brandului Caudalie se afla mostenitorii podgoriei Chateau Smith Haut Lafitte, Bordeaux. In 1999, ei au inaugurat aici primul centru de vinoterapie. Azi, vinoterapia este la mare cinste printre tratamentele de intretinere, iar in Franta, aprope in fiecare regiune viticola exista cel putin un spa sau un centru de terapie cu struguri.

Oare de ce  Bulgaria a pastrat in uzul curent, intern, niste produse atat de subtile cum sunt rachia si  cosmeticele naturale din strugure, in ciuda faptului ca este o piata mica si saraca ? Poate ca raspunsul se gaseste in marele respect pe care il au pentru masa, pentru bucate si pentru servire. Sau poate sunt prea saraci ca sa renunte la lucruri atat de rafinate ?

PS. Oze, pisica, face parte din familia amicului Doron…

Anunțuri

400 de vinuri

Poate veti spune ca sunt rautacioasa, dar uneori, imi place sa ma duc la supermarket, sa ma plimb agale printre rafturile cu vinuri, sa mangai sticlele cu privirea si sa ma uit la oameni. E fascinant sa privesti cum aleg oamenii vinul, iar discutiile ce au loc sunt demne de interviurile lui Eugen Istodor. In primul rand, sunt cumparatorii grabiti, care stiu ce vor, isi iau vinul din raft cu o miscare sigura si nu se opresc sa acorde o privire si celorlalte sticle. Apoi vin cei interesati de promotii si care cauta cea mai buna oferta. “Hai sa-l luam p’asta, e la oferta”, se aude foarte des la raftul cu vin. Sunt si cumparatori pasionati, care intarzie mult langa raftul cu sticle, isi scot ochelarii din toc, ii pun agale la ochi, iau sticlele de pe raft, citesc cu atentie eticheta, mediteaza. Mai sunt si cei care vor sa cumpere neaparat o Feteasca neagra, si compara sticlele, usor nervos. Cei mai simpatici mi se par cei care, dupa ce se uita la mai multe sticle, stau prostiti in fata unui raft, cu privirea pierduta, incapabili sa decida care sa fie sticla pe care o vor cumpara. Pentru toate aceste categorii de cumparatori de vin s-a lansat pe piata “Ghidul Vinul.ro 2009”.

 

Compendiul contine o evaluare critica a aproximativ 400 de vinuri cu distributie de supermarket, cu explicatii clare si cu detalii legate de calitate si de pret. Cei care s-au trudit cu paharul la evaluarea acestor vinuri sunt specialistii de la Vinul.ro: Valentin Ceafalau, Cezar Ioan, Radu Rizea  impreuna cu somelierul Sergiu Nedelea si oenologul Liviu Grigorica – Vicepresedintele Asociatiei Degustatorilor Autorizati din Romania si profesor la Universitatea de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara din Bucuresti. Ghidul contine si informatii despre fiecare soi de strugure, despre sampanie, vinurile rose si vinurile de desert si nu se sfieste sa vorbeasca chiar si despre vinurile ambalate “bag in box”. Pentru carcotasi exista si categoria best buy – cel mai bun raport calitate–pret. Ghidul costa 29 de lei si va sta pe piata un an. Se gaseste in reteaua Librariilor Humanitas si Carturesti, iar daca va abonati la revista Vinul.ro, il veti primi gratuit.

Pe mine una, m-ar incanta ca ghidul Vinul.ro sa stea langa raftul cu vin si sa poata fi consultat pe loc, in supremarket. Ar fi ceva demn de admirat…

Sa-nchinam paharul, pentru Pastorel !

Despre Alexandru Teodoreanu, zis Pastorel, circula multe legende. Faima de scriitor e umbrita de notorietatea Medelenilor fratelui sau mai mic, Ionel Teodoreanu, talentul de oenolog e eclipsat de celebritatea de rasfatat al vietii boeme din Iasul interbelic, ca in cele din urma, tocmai ipostaza de epigramist sa-i asigure nemurirea. Pastorel a ramas in literatura romana prin epigramele sale si prin romanul „Hronicul mascariciului Valatuc”. Putina lume stie insa, ca Pastorel, mare gurmand si fin connaisseur intr-ale vinului, a fost, probabil, romanul care a scris cel mai mult si mai pasionat despre vin. Era un iubitor fanatic al vinului de Cotnari si se spune ca avea un talent de oenolog si ca putea identifica cu precizie orice vin la degustarea in orb. A avut, printre altele, si o inedita rubrica gastronomica in publicatiile vremii, si a scris si un tratat despre vinuri si coniacuri si tehnica degustarii acestora, dar care, aflat in manuscris, s-a pierdut, fiind confiscat in iuresul condamnarii scriitorului in procesul Noica-Pillat.

 

Din manuscrise, publicate in premiera, in 1997, la Humanitas in volumul “Epigrame si alte rime vesele”, o sa-mi permit sa redau cateva catrene bahice:

Curiozitati

Sfrijita ca o Sfanta Vineri,

Mi-a spus o baba: „La romani,

Babeasca place mult la tineri,

Pe cand, Feteasca la batrani.”

Cu pardalnica ei fire,

Grasa-i ca un cal arab:

Duce-n carca om subtire,

Dar pravale pe cel slab.

In pas cu marile victorii militare,

Poitiers, Ivry, Austerlitz, Soissons, prin veac,

Au razbatut aceste vorbe somptuoase:

Champagne, Bourgogne, Bordeaux,

Charente si Armagnac.

Sa cred nu stiu in care Dumnezeu

Si cui sa ma inchin nu am habar,

Dar am crezut si crede-voi mereu

In Arta, in Moldova si-n Cotnar.

Netrebnicii

Cand injosesti si sucul ei, si via,

Si cu sifon spurci vinul pe care vrei sa-l bei,

Nu te gandesti tu, oare, misel intre misei,

Ca pangaresti natura si compromiti betia ?

 

De asemenea, tot la editura Humanitas, puteti gasi Gastronomicele lui Pastorel in varianta de CD.

Dar cum despre Pastorel nu se poate vorbi decat cu un pahar de vin in fata, sa-l cinstim cu o Cramposie selectionata, 2008, de la Prince Stirbey. Un vin alb, agreabil, pe care iti doresti sa il bei intr-o seara fierbinte de vara bucuresteana la o terasa umbrita de vita de vie, ascultand un taraf de lautari. Dar fara sifon, ca sa nu-l suparam pe maestru !

Nuri

Cercand sticlute vechi si azi, si ieri,

Am dat de Cramposie-ntro-sticluta.

Ce-i Cramposia ? E o tarancuta,

Dar care place foarte la boieri.

Nu-i asa ca acest catren, ca si multe altele, ar merita sa fie citit de pe contra-eticheta sticlelor romanesti de vin ?

vineri, 19 februarie. Aseara am fost mai buni unii cu altii…

Nu stiu altii cum sunt, dar mie cel mai tare imi place sa sarbatoresc fara sa am motive impuse din exterior. Cred ca sentimentul sarbatorii e cel care iti deschide cel mai tare simturile si te face mai bun cu tine si cu cei din jur. Imi place sa sarbatoresc lucrurile mici. Ma bucur mai tare sa deschid o sampanie pentru ca e soare si razele imi gadila geamul, pentru ca bucatarul a prins un peste, sau pur si simplu, pentru ca vecinul cel nepoliticos, de la patru mi-a dat buna ziua si mi-a tinut usa de la lift, si mai putin pentru ca e dragobete, ziua femeii, ziua iubirii si alte astfel de date prestabilite, cand e musai sa fim mai buni unii cu altii…

Hier soir, j’ai fait la fête. Am servit, la antreu, ciupercute umplute cu branza de cosulet de Rucar si usturoi, iar ca fel principal: rechin in sos de vin de la Ramnicu Sarat, cu ghimbir, la cuptor.

Vedeta serii: sampanie Rhein Extra Brut Imperial. Amestec de chardonnay cu feteasca regala, e produsa la Azuga, prin metoda traditionala din Champagne. Are un perlaj fin si subtile arome fructate. Costa in jur de 35 de lei si mi se pare cel mai bun raport pret calitate in materie de sampanie ce poate fi achizitionata de pe piata romaneasca.

Chiar bea Winston Churchill vin de Melnik ?

Cand am ales Melnik ca punct de destinatie a calatoriei noastre prin Bulgaria, nu stiam ca locul se leaga de numele lui Winston Churchill. Ma atragea ideea unei calatorii de la nord la sud prin Bulgaria, pana la granita cu Grecia, acolo unde se afla Melnik, dar si ineditul imbinarii unei excursii pe munte cu o degustare de vin. Melnik e cel mai mic oras al Bulgariei si unul din cele mai vechi locuri din regiune in care se face vin. Strugurele cultivat la Melnik, numit shiroka melniska, se pare ca provine din Siria si se cultiva aici inca de pe vremea tracilor. Vinurile se caracterizeaza prin tarie alcoolica, fructuozitate si tanini blanzi, si dupa invechire in sticla, au arome caracteristice de piper, piele si trabuc, motiv pentru care sunt comparate cu Châteauneuf-du-Pape:). In plus, de pe internet mai afli cu stupoare ca shiroka melninska loza era vinul preferat al lui Winston Churchill si ca acesta “cumpara anual doua butoaie din acest vin”. Atata preciziune m-a dat gata. Trebuie sa marturisesc ca daca as fi citit asta inainte sa ajung acolo, m-as fi gandit de doua ori daca e oportun sa ne oprim la Melnik.

 

Spre marea mea dezamagire, Melnik e un loc foarte turistic, cu sute de autocare care se opresc cateva ore sa faca poze cu casele si resturile basilicilor bizantine. Hotelul la care am nimerit, El Greco, a fost cea mai mare teapa turistica pe care am luat-o in ultimul timp. Desi pe site arata “erste classe”, in realitate era inca in constructie, nu avea frigidere in camere si nici apa in piscina, curtea era un morman de pamant care urma sa fie amenajat. In prima dimineata, unii dintre noi s-au trezit in pocnete de robinete si s-au scaldat in fantana arteziana a tevei de alimentare cu apa a veceului. Printre toate astea un singur lucru deosebit, hotelul era asezat intr-un loc izolat, inconjurat de salcami si plopi in floare, care degajau o miresma divina, intr-o liniste de inceput de lume, punctata, dimineata, de ciripit de pasarele…

 

Inca o data m-am gandit cu ciuda la cum stiu sa-si faca bulgarii marketing si sa-si scoata in evidenta podgoriile cu povesti de tipul celei cu Winston Churchill si cu strugurele de Melnik cultivat de pe vremea tracilor, (de parca, in Romania n-or fi struguri cultivati inca de pe vremea tracilor !) si cum reusesc ei sa faca turism oenologic, desi nici ei nu stau prea bine cu infrastructura.

Una peste alta, Melnik m-a invatat multe. In acea forfota de grupuri de turisti care mi-a amintit oarecum de intrarea de la Peles, ne-am asezat demoralizati la o terasa, am comandat-o pe celebra shiroka, asteptand sa fim serviti cu bine cunoscuta teapa. Dar nu a fost asa. Vinul a fost bun si am mancat cel mai delicios creier in unt si cei mai fantastici ciusca burek (ardei pane umpluti cu branza) din viata mea. Asa ca ne-am veselit si am stat la povesti pana seara tarziu. La plecare, spre marea noastra surpriza, proprietarul terasei a venit si ne-a facut cadou o sticla de vin, spunandu-ne ca e foarte fericit ca ne-a placut. (tin sa precizez ca in seara aia, terasa fusese tot timpul plina). Ne-am bucurat si l-am rugat sa o pastreze la el, pentru ca vom veni sa o bem a doua zi (oricum nu aveam frigider in camera). Dupa o vizita la manastirea Rozen si o incursiune prin muntii Pirin, pe o caldura incredibila pentru luna mai, ne-am intors la terasa asa cum am promis. Cred ca aveam asa niste mutre elocvente, incat patronul, fara sa ne intrebe nimic, a venit si ne-a pus pe masa o carafa de vin alb, rece si sprintar, cu lamaie, si ne-a explicat ca asta e bautura traditionala a zonei pe timp de vara. A trebuit sa calatoresc 600 de kilometri pana la Melnik ca sa inteleg motivul pentru care imi place in Bulgaria. Ai sansa sa intalnesti niste oameni adevarati chiar si in cel mai turistic si nasol loc din tara lor.

 La intoarcere am trecut pe la Rila. E un loc deosebit, care nu merita ratat…

Cateva note despre vinurile germane

Asa cum povesteste Mihail Sadoveanu in “Baltagul”, pentru ca s-a grabit la imparteala darurilor lui Dumnezeu, “neamtului i-a dat surubul.” In schimb, muntenii s-au scoborat cu greu de pe carari abrupte si pana au ajuns la imparteala nu mai ramasese nimic, asa ca le-a dat “o inima usoara” si “femei frumoase si iubete, care sa se bucure cu dansii la betii”. Neamtul cu surubul, a facut ordine, iar munteanul care vrea sa-i bea vinul trebuie sa se si descurce in sistemul nemtesc de mentiuni si etichete, care, pe deasupra, e diferit de cel frantuzesc.

Cum citim eticheta unui vin german ?

In general, eticheta unui vin german are urmatoarele elemente: Numele scris cu litere mai mari e intotdeauna numele producatorului, apoi o combinatie de doua nume, din care primul, de obicei in –er, corespunde satului iar urmatorul e numele viei (in cazul nostru Avelsbacher Hammerstein), apoi soiul de strugure, mentiunea “Prädikat” si anul recoltei. Uneori apare si mentiunea sec (trocken), demisec (halbtrocken sau feinherb).

O particularitate a etichetelor nemtesti este introducerea unui sistem de mentiuni care e centrat pe calitate si care e atat de bine detaliat, incat sa nu-ti lase nici un semn de intrebare asupra a ceea ce urmeaza sa degusti. Acest sistem a fost instituit prin legea vinului din 1971 si clasifica vinurile germane astfel: Tafelwein = vin de masa, Landwein = vin de regiune (corespunde frantuzescului vin de pays, dar sunt de parere ca un vin de pays e mult mai baubil decat un landwein), Qualitätswein bestimmter Anbaugebiete (Qba) = vin de calitate dintr-o regiune de productie bine delimitata si dintr-un singur soi de strugure aprobat pentru aceea regiune, iar vinul poate contine zahar adaugat. Aceste trei tipuri de vinuri se folosesc si pentru sprit. Deci, e bine de stiut ca nici nemtii nu pun apa in vinul de buna calitate.

Treapta cea mai inalta de calitate, Qualitätswein mit Prädikat (vin de foarte buna calitate sau cu atribute de calitate, care nu poate contine zahar adaugat pe langa cel aflat natural in strugure), este insotita de mentiuni care detaliaza starea strugurilor si gradul de coacere la momentul culesului: Kabinett = struguri culesi la maturitate deplina, Spätlese = struguri culesi tarziu, si in general sanatosi, Auslese = selectie de struguri, eventual partial botritizati, Beerenauslese (BA)= selectie de struguri botritizati, Trockenbeerenauslese =selectie de boabe stafidite, Eiswein = sturgurii sunt culesi dupa ce ingheata pe vrej. In general, vinurile cu mentiunile Beerenauslese (BA), Trockenbeerenauslese si Eiswein sunt vinuri dulci, de desert. Toate celelalte categorii de la tafelwein la auslese pot fi seci (trocken), demi-seci (halbtrocken/feinherb) sau dulci (mild).

In 2001, Verein deutscher Prädikatsweingüter (VDP), asociatia producatorilor de vin german de calitate, a introdus pentru vinurile seci si mentiuni care scot in prim plan valoarea podgoriei, oarecum pe urma sistemului de clasificare francez. Sunt trei categorii: Vinurile de clasa, din cele mai bune vii, poarta mentiunea „Erste Lage“ si se numesc „Grosse Gewächse“ (GG) sau „Erste Gewächse“ , urmeaza vinurile facute din vii clasate si „Gutswein“ (vin de baza de calitate superioara). Aceasta impartire a stranit confuzii si controverse, si a complicat si mai tare sistemul. In linii mari, cam acestea sunt detaliile pe care ar trebui sa le aveti in vedere cand achizitionati un vin german. Pentru mai multe informatii despre sistemul german de clasificare a vinurilor o puteti cerceta pe deja celebra Wiki.

Cerul instelat si vinul potrivit

Sunt o fata de la munte care adora marea. Am crescut intr-un sat de munte in sunetul talangilor vacilor care se intorceau de la pascut, iar visul meu e sa-mi pot permite sa am un cal, al meu. In copilarie, urcam mult pe munte. Vara, imi placea sa ma duc cu vecinii la facut fanul si sa dorm in claie. Cred ca nu exista ceva mai frumos pe lume decat un cer instelat de munte privit dintr-o claie cu fan. A fost o vreme in care imi doream sa fac escalada, spre disperarea parintilor mei. Asta pana cand am escaladat intr-o vara Valea Cernei, si acolo in varf, privind Cerna, am realizat ca nu exista betie mai puternica decat aceea pe care ti-o induce muntele, iar alpinistii sunt niste oameni foarte singuri.

Anul trecut, am intalnit un vin care are mirosul muntelui din dupa-amiezele de toamna din copilaria mea. Il cheama Horses Valley 2006 si este produs la Nisovo, Bulgaria, de Raynov & Sons. E un amestec de 60% Cabernet Sauvignon, 30% Merlot si 10% Cabernet Franc, una din combinatiile care se folosesc la producerea celebrelor vinuri de Bordeaux. E un vin echilibrat, cu o culoare superba si tanini blanzi. La deschidere are aroma de fragi, si o foarte discreta nota vanilata, iar apoi vireaza spre o aroma foarte bine definita de afine. Gustul este preponderent afina si te insoteste mult timp. Vinul mi-a adus aminte cum e senzatia aia, cand dupa ore de efort pe carari de munte, iti iese in cale un tufis de afine si te lasi prins in vraja fructelor coapte, si atunci pe loc, ai fi gata sa juri ca nu exista ceva mai bun pe lume…