Archive for the 'vinuri rare, vinuri cu dichis' Category

Cele mai gustoase bule…

Evenimentul acestui an a fost intalnirea cu prima mea sampanie milésimé: Billecart-Salmon, Vintage 2004, Brut sans dosage, comercializata de Selection Schwander. E drept ca sampania asta m-a facut sa pierd trenul catre Zürich…

 

E una din cele mai delicate sampanii pe care le-am baut vreodata. O combinatie de Pinot noir 70% si Chardonnay 30%, de un galben pai, viu, dezvolta o explozie de bule vesele si o aroma fructata foarte rafinata. E cremoasa si cu final lung, fara sa-si piarda pregnantul caracter serafic. 

Asa cu am povestit intr-un alt post, sampania se face dintr-un amestec de vinuri din struguri albi (chardonnay) si rosii (pinot noir, pinot meunier), dar si dintr-un amestesc de vinuri produse in ani diferiti, motiv pentru care pe eticheta sticlei de sampanie nu este specificat anul recoltei. Exceptia de la aceasta regula e reprezentata de asa numitele „Champagnes Millésimés”.

Sampaniile millésimés se produc numai in anii considerati exceptionali pentru podgoria respectiva si numai din struguri culesi in acel an. Au o personalitate pregnanta si caracteristici de invechire, date de cei minim 5 ani pe care ii petrec in pivnita inainte de a putea fi comercializate. Mai au si o alta caracteristica ce le apropie de vinuri. In timp ce o sampanie obisnuita, trebuie sa ofere caractere constante de aroma si gust de la un an la altul, o sampanie millésimé e menita sa dezvaluie caracterul propriu vinului din acel an si din acest motiv e diferita de cele din anii anteriori.

Daca va intalniti cu ele, nu veti regreta ca ati lasat trenul sa plece…

Vinul inghetat

Prima impresie

Ca si vin jaune-ul din Jura, eiswein-ul face parte din categoria vinurilor speciale, pe care merita sa le incerci macar o data in viata. Imi amintesc ca prima data cand am gustat un eiswein, ceea ce m-a uimit cel mai tare, a fost faptul ca nu era atat de dulce pe cat ma asteptam. Nu era, de exemplu, ca “Lacrima lui Ovidiu”, ca sa ma raportez la o experienta cunoscuta de multa lume de la noi. Era un vin foarte aromat, fructos, aroma puternica iti inducea asteptarea de dulce, dar, in acelasi timp finish-ul era spre sec. Parca zaharul nu-ti sarea asa, direct in fata. Eiswein-ul pe care l-am gasit la Bruno si pe care l-am degustat, este produs in Germania de Carl Reh si are o aroma invaluitoare de gutuie. Gutuia se simte si la gust, dar apoi evolueaza treptat spre miere, un fel de miere pe care imi aduc aminte ca l-am gustat candva…

Si putina istorie…

Eiswein-ul e originar din zona germana, unde era facut prin excelenta din strugurele tipic, rieslingul. Numele i se datoreaza modului special in care sunt tratati strugurii. Ei sunt lasati sa inghete pe vrej si sunt culesi la – 8 grade celsius. La aceasta temperatura apa din strugure ingheata, dar nu si zaharul, iar strugurii, procesati imediat dupa ce au fost culesi, lasa sa curga numai zaharurile. Din aceste motive, productia de eiswein este mica si se limiteaza la aria climatica ce poate permite temperaturi scazute. Astazi, se face eiswein in Alsacia (in anii cand temperatura o permite) in Austria si Germania, dar mai ales in Canada. Pe langa riesling, sunt folosite si multe alte tipuri de struguri, albi sau rosii: gewurztraminer, vidal, cabernet franc.  Datorita conditiilor climatice propice, Canada este astazi principalul producator de icewine. In 1991, primul vin canadian care lua o medalie de aur la un concurs de vinuri, era un icewine -Vidal 1989, domeniul Inniskillin. Icewine-ul canadian s-a impus pe piata si datorita pretului, aproape la jumatate fata de cel european. Probabil cel mai bun, dar si cel mai scump eiswein se face in Alsacia. Un Gewurztraminer Grand Cru Vendanges Tardives 1995 costa 230 de euro, un Riesling Grand Cru Vendanges Tardives 1990, 200 de euro. Si asta in conditiile in care sticlele sunt de 375 ml !

Blanc de Blancs

„Blanc de blancs” si „blanc de noirs”, sunt doua tipuri speciale de sampanie. Nu se intalnesc foarte des, pentru ca producerea lor tine de hazardul recoltei anuale de struguri. Blanc de blancs este sampania in a carei componenta intra doar chardonnay. Este delicata, fina si are un perlaj minunat. In paranteza fie spus, la francezi, o sampanie e cu atat mai apreciata cu cat perlajul e mai fin, adica bulele sunt mai mici. „Blanc de noirs” e facuta numai din pinot noir si e o raritate. In Champagne se spune ca, daca ai ocazia sa te intalnesti cu un Blanc de noirs nu trebuie sa eziti, va fi o experienta unica.

Sampania din imagine vine din tara vecina si prietena, Bulgaria si e una din preferatele mele. Pastreaza in ea toata aroma chardonnay-ului, e onctuoasa si invaluitoare si are multe bule, mici, mici. Se gaseste la Metro Ruse (Pyce), la un pret fara concurenta…

O sampanie rosie de Craciun ?

O cheama Prahova Valley si e facuta dintr-un amestec de Merlot, Pinot Noir si Cabernet Sauvignon,  in proportii egale. Sampania asta e o ciudatenie, dar in acelasi timp te surprinde pentru ca e un amestec de vinuri foarte reusit. Are corp, e bine echilibrata si are aroma fructata. Nu te va face de ras, ba chiar poate fi o surpriza pentru invitati, prieteni sau mama soacra la care te duci in vizita de Craciun. Are insa cam putine bule, tocmai pentru ca e…rosie. Se gaseste in orice hypermarket care se respecta, la un pret decent.

Sampania rosie e o raritate. Francezii in special, nu prea fac sampanii rosii, dintr-un motiv foarte simplu. Strugurele rosu de tip merlot sau cabernet e mai putin acid si are o cantitate mare de tanin, deci bietele bule au putine sanse sa se formeze si sa zburde in voie. In plus, culoarea rosie oculteaza jocul bulelor in pahar, care, dupa mine, e unul din deliciile degustarii sampaniei.

As incerca-o cu trufe…