Posts Tagged 'riesling'

Ploaia care piaptana fumul

Ca si Eminescu, Apollinaire face parte din cercul poetilor ucisi in scoala generala. Desi e unul dintre cei mai sensibil de clasat autori, adesea, tot ce ne amintim, cand vine vorba despre el, sunt cateva versuri din manualul de limba franceza. L-am redescoperit in anii studentiei. Pentru mine, versurile lui sunt fluiditate si prospetime, gingasie nemarginita si ironie senzualizata de lumina aurie a toamnei.

© Doron

© Doron

L’Adieu:  „J’ai cueilli ce brin de bruyère / L’automne est morte souviens-t’en / Nous ne nous verrons plus sur terre / Odeur du temps brin de bruyère / Et souviens-toi que je t’attends”(Cules-am azi un fir de buruiană / Adu-ţi aminte toamna a murit / Nu ne-om vedea în timp nici în poiană / Mireasmă-a vremii fir de buruiană / Aminte-adu-ţi te-aştept nemărginit…)

Apollinaire a fost un inovator fara scrupule care s-a reinventat cu fiecare poem, un clasic si un excentric deopotriva. A scris poezie considerata simbolista, cubista, dadaista, modernista dar si proza erotica si poezie bahica. N-am mai intalnit inca vreun alt poet care sa fi reusit sa aseze intr-o forma atat de simpla cuvinte mustind de sensibilitate si ironie, de lumina si culoare. Preferatele mele sunt poemele Renane, grele de senzatii ca un riesling mult prea copt.

„Nuit rhénane

Mon verre est plein d’un vin trrembleur comme une flame

Ecoutez la chanson lente d’un batelier

Qui raconte avoir vu sous la lune sept femmes

Tordre leurs cheveux verts et longs jusqu’à leur pieds

 

Debout chantez plus haute an dansant une ronde

Que je n’entende plus le chant du batelier

Et mettez près de moi toutes les filles blondes

Au regard immobile aux nattes repliées

 

Le Rhin le Rhin est ivre où les vignes se mirent

Tout l’or des nuits tombe en tremblant s’y refléter

La voix chante toujours à en râle-mourir

Ces fées aux cheveux verts qui incantent l’été

 

Mon verre s’est brisé comme un éclat de rire.”

 

(Noapte renana

Imi umple cupa vinul in tremur ca vapaia

Dar ascultati luntrasu in cantecu-i spunand

Ca a vazut el sapte femei stand in bataia

Lunii cu parul verde si lung pan’ la pamant

 

Jucati mai bine-o hora cantati voi si mai tare

Sa nu aud luntrasul cu cantecele lui

Si pune-ti-mi alaturi balaiele fecioare

Cu cozile impletite cu ochii ficsi satui

 

E Rinul beat in care vii s-oglindesc aparte

Si-m tremur se rasfrange al noptii aur greu

Intruna vocea canta un horcait de moarte

Zane cu parul verde ce veri vrajesc mereu

 

S-a spart precum un hohot de ras paharul meu.)

 

Din volumul „Alcooluri”, Ed. Paralela 45, 2008, in traducerea din franceza a lui Mihail Nemes.

 

Anunțuri

Un riesling bulgaresc…

Iata ca fac ce fac, si tot la riesling ma intorc. La ultima vizita in Bulgaria, mi-a atras atentia un riesling bulgaresc. Riesling Targovishte 2006. Nu stiam ca vecinii bulgari cultiva riesling si trebuie sa marturisesc ca atunci cand am vazut sticla mi-am zis in gandul meu, cu neincredere: “inca un riesling italian undercover”. Daca va uitati cu atentie la unele sticle romanesti, o sa vedeti ca pe eticheta scrie cu litere mari riesling si pe contra-eticheta, cu litere mai mici, riesling italian, deh !

 

Am cumparat-o totusi, pentru ca am mai baut vinuri de Targovishte care nu m-au dezamagit. E unul dintre cei mai mari producatori de vin din Bulgaria si toate vinurile lor sunt comercializate in acest tip elegant de sticla. Produc in general, mai mult vin alb: Sauvignon blanc, Chardonnay, Traminer.

 

Riesling Targovishte 2006 a fost o surpriza de proportii. Culoare aurie intensa, limpede, un nas frumos de riesling de rin cu arome persistente de tei, note minerale si miere. Din pacate, dupa ce te ademeneste binisor cu aromele, te cam dezamageste pe final. E subtirel la gust si cu un finish floral, cam scurt. Oricum, mi s-a parut remarcabil si la cele 5 leve, cat a costat, cred ca merita atentia mea si pe viitor.

 PS. Pozele sunt facute de amicul Doron, impreuna cu care m-am bucurat de aceasta sticla…

Cum alegem vinul ? – partea II. Eticheta

Dincolo de maiestria vinificatorului, vinul este in primul rand expresia soiului de strugure, a solului in care este plantat si a conditiilor climatice din anul recoltei. Toate aceste detalii sunt inscrise pe eticheta vinului si te pot ajuta sa faci o alegere inspirata daca stii sa le decodezi. Ce informatii ne ofera eticheta vinului ?

Denumirea vinului, podgoria si soiul de strugure

In general, vinul se recomanda prin ceea ce se numeste „denumire de origine” sau, in franceza, „apellation”. Acest termen inseamna regiune viticola definita geografic. In Franta, sistemul AOC (Apellation d’origine contrôleé) este o garantie ca ceea ce scrie pe eticheta, chiar se afla in sticla, adica vinul chiar provine din zona, anul si soiul de strugure mentionat pe eticheta si ca este produs conform unei metode specifice. De asemenea, sistemul AOC impune prin legi detaliate ce tip de strugure poate fi plantat intr-o anumit-o zona si stabileste reguli stricte de culegere a strugurilor sau producere a vinului. In Franta sistemul AOC este respectat de toti producatorii si reprezinta o garantie a calitatii. O alta caracteristica a vinurilor franceze o reprezinta sistemul de clasificare a viilor, care difera de la o regiune la alta. De exemplu, in cazul Bordeaux-ului exista mentiunea „Cru classé”. Termenul „Cru” desemneaza vinul provenit strict dintr-o anumita vie. In 1855, 61 de vinuri rosii din regiunea Medoc (si unul din zona Graves) au primit titulatura de „Cru classé” si au fost impartite in cinci categorii. De atunci si pana azi, doar vreo cateva alte vinuri au mai obtinut aceasta titulatura.

In timp ce eticheta vinurilor frantuzesti este centrata pe AOC, renumele podgoriei de unde vine vinul si numele producatorului, eticheta vinurilor din “lumea noua” (SUA, Canada, Africa de Sud, Australia, Chile, Argentina), mentioneaza in plin plan soiul de strugure si numele vinului, care, de obicei, este un nume ales din considerente de marketing.

 

Acest obicei de a da un nume vinului, fara sa aiba vreo legatura cu via propriu-zisa, dar care prin promovare poate sa singularizeze vinul si sa-l faca mai cunoscut, a aparut si la noi: Terra Romana, Caloian, Prince Mircea, Smerenie, La Putere etc. Inainte de revolutie, numele vinului romanesc era similar cu al strugurelui. Podgoria Jidvei pastreaza in continuare acest tip de eticheta. Denumirea vinului prin soiul de strugure e o metoda facila si oarecum empirica, dar mai la indemana consumatorului obisnuit. Soiurile de strugure au caracteristici diferite, care pot fi observate cu usurinta prin comparatie. De exemplu, shiraz-ul da un vin greu si corpolent, cabernet sauvignon-ul e cel mai taninos vin in timp ce pinot noir-ul e cel mai putin taninos din gama, etc. O particularitate a vinurilor frantuzesti consta in faptul ca nu au specificat soiul de strugure pe eticheta.  Singura exceptie de la aceasta regula o reprezinta regiunea alsaciana.

Cum piata americana de vin este in plina ascensiune, se aud din ce in ce mai multe voci care spun ca francezii vor fi obligati sa-si schimbe etichetele vinurilor de export si sa mentioneze pe ele soiul de strugure, daca vor ca vinul lor sa ajunga in topul preferintelor consumatorilor americani.

Continutul in alcool.

Dupa continutul in alcool vinul se imparte in vin de masa (intre 8,5 si 9,5 %) si vin de calitate superioara (peste 10%). Aceste date sunt insa, orientative. De exemplu, am intalnit frecvent rieslinguri germane cu tarie de 8,5- 9,5 %, care s-au dovedit a fi bine echilibrate si nu pareau sa sufere calitativ din aceasta cauza. In ceea ce priveste vinul romanesc, insa, incercati sa alegeti un vin cu o concentratie alcoolica de cel putin 11% in cazul vinului alb si de 12% in cazul vinului rosu. Tendinta actuala in lumea vinului, datorata conditiilor climatice din noile zone, dar mai ales a modei impuse de americani pe piata vinului, este de a creste concentratia alcoolica spre 14-15%. Trebuie sa marturisesc ca nu sunt un mare adept al vinurilor de 15%, care ard, alcoolul in exces le face prea directe si fara mister…

Anul recoltei

Atunci cand apare pe eticheta inseamna ca, in mod obligatoriu, tot vinul provine din struguri culesi in acel an. Anul recoltei, numit “millésime” in franceza, este un detaliu foarte important in cazul vinurilor de colectie si, in general, atunci cand vi se cer multi bani pentru un vin. In Franta, exista tabele cu ani de productie (exceptionali, foarte buni, buni sau comuni) pentru fiecare regiune in parte, si chiar podgorie, iar pretul vinului se stabileste in functie si de acest criteriu. Le puteti gasi cu usurinta pe internet. Din cate stiu eu, pentru Romania nu exista… Ca regula generala, avand in vedere conditiile proaste de depozitare din supermarket, nu incercati sa cumparati vinuri mai vechi de 4 ani decat din magazine specializate si verificate. Iar daca vi se intampla sa intrati vara intr-un supermarket/hipermarket sau magazin de vinuri si sa constatati ca inauntru sunt 30 de grade, renuntati sa mai cumparati vin din acel loc.

Despre ce inseamna mentiunea „sec”, „demi-sec”, „dulce”, de pe eticheta, am scris aici.

Eticheta creeaza niste asteptari care, teoretic, ar trebui sa se confirme odata cu degustarea vinului. Dar abilitatea de a corela detaliile pe care aceasta le contine se formeaza prin exercitiu. Nu va cantonati intr-un singur fel de vin, alb sau rosu, sec sau dulce, frantuzesc sau romanesc. Oferiti-va din cand in cand placerea de a incerca ceva diferit…

PS. O parte din poze sunt „furate” din arhiva digitala a betiilor amicului Doron…

Vinul inghetat

Prima impresie

Ca si vin jaune-ul din Jura, eiswein-ul face parte din categoria vinurilor speciale, pe care merita sa le incerci macar o data in viata. Imi amintesc ca prima data cand am gustat un eiswein, ceea ce m-a uimit cel mai tare, a fost faptul ca nu era atat de dulce pe cat ma asteptam. Nu era, de exemplu, ca “Lacrima lui Ovidiu”, ca sa ma raportez la o experienta cunoscuta de multa lume de la noi. Era un vin foarte aromat, fructos, aroma puternica iti inducea asteptarea de dulce, dar, in acelasi timp finish-ul era spre sec. Parca zaharul nu-ti sarea asa, direct in fata. Eiswein-ul pe care l-am gasit la Bruno si pe care l-am degustat, este produs in Germania de Carl Reh si are o aroma invaluitoare de gutuie. Gutuia se simte si la gust, dar apoi evolueaza treptat spre miere, un fel de miere pe care imi aduc aminte ca l-am gustat candva…

Si putina istorie…

Eiswein-ul e originar din zona germana, unde era facut prin excelenta din strugurele tipic, rieslingul. Numele i se datoreaza modului special in care sunt tratati strugurii. Ei sunt lasati sa inghete pe vrej si sunt culesi la – 8 grade celsius. La aceasta temperatura apa din strugure ingheata, dar nu si zaharul, iar strugurii, procesati imediat dupa ce au fost culesi, lasa sa curga numai zaharurile. Din aceste motive, productia de eiswein este mica si se limiteaza la aria climatica ce poate permite temperaturi scazute. Astazi, se face eiswein in Alsacia (in anii cand temperatura o permite) in Austria si Germania, dar mai ales in Canada. Pe langa riesling, sunt folosite si multe alte tipuri de struguri, albi sau rosii: gewurztraminer, vidal, cabernet franc.  Datorita conditiilor climatice propice, Canada este astazi principalul producator de icewine. In 1991, primul vin canadian care lua o medalie de aur la un concurs de vinuri, era un icewine -Vidal 1989, domeniul Inniskillin. Icewine-ul canadian s-a impus pe piata si datorita pretului, aproape la jumatate fata de cel european. Probabil cel mai bun, dar si cel mai scump eiswein se face in Alsacia. Un Gewurztraminer Grand Cru Vendanges Tardives 1995 costa 230 de euro, un Riesling Grand Cru Vendanges Tardives 1990, 200 de euro. Si asta in conditiile in care sticlele sunt de 375 ml !