Pasiunea pentru Riesling

Cand vine vorba de vin, Germania e o tara mai degraba tacuta, in care faptele si nu vorbele sunt cele care conteaza. In consecinta, de fiecare data cand beau un riesling de-al lor, ma vad nevoita sa recunosc ca sunt, totusi, cele mai bune.

Putina lume stie insa, ca exista un restaurant in Bucuresti care are o lista impresionanta de Rieslinguri de Rhin si un proprietar pasionat care poate sa povesteasca ore in sir despre ele. Cezar Filip, unul din proprietarii restaurantului Ginger, a stat mult prin Germania si s-a molipsit atat de tare incat participa la degustarile de riesling organizate in orasele germane si cunoaste indeaproape podgoriile, vinificatorii si proprietarii. Si, desi o oferta atat de mare de Rieslinguri nemtesti la un restaurant din Romania, poate parea o nebunie si nu un reflex al normalitatii pietei, nu poti decat sa te bucuri ca exista astfel de oameni.

Joi seara, la degustarea organizata la Ginger, am avut ocazia sa ma intalnesc cu patru rieslinguri de Rhin, acompaniate fiecare de un preparat pe masura. Mi-au placut in mod deosebit combinatiile de la aperitiv si de la desert. Asocierea indrazneata dintre primul riesling (Rheingau, Schlose Vollrads, Riesling 2006) cu salata cu piept de rata, roastbeef, ruccola, rosie preparata si feta s-a dovedit foarte reusita. Vinul cu note minerale si citrice accentuate s-a echilibrat fara sa se piarda in fata complexitatii componentelor mancarii. La desert, un divin riesling demi-sec (Rheingau-Rudesheim, Georg Breuer, Riesling Auslese 2004) a subliniat finetea condimentelor merelor coapte pe macaron cu sorbet, cirese amaretto, krantz si tonka.

Pentru mine, revelatia serii a fost Nahe Dorsheim-Pittermannchen Diel, Riesling 2006, Grosses Gewachs. Un vin complex si echilibrat, cu arome de miere si  tei si un final sustinut cu tonuri citrice. Vinul m-a impresionat prin prospetimea uimitoare pentru varsta lui, dublata de o onctuozitate mai degraba proprie Chardonnay-ului. A fost asociat in aceeasi nota indrazneata cu un berbecut delicios, cu sos de curry si tapas de masline.

De curand, un prieten clujean mi-a explicat ca traditia chefliilor cere sa pleci cu un pahar, de la petrecererile la care te-ai distrat extraordinar de bine. Mie mi-a placut atat de tare seara de joi, incat am plecat cu sticla…

Despre sistemul de clasificare al vinurilor germane puteti citi aici

Un riesling bulgaresc…

Iata ca fac ce fac, si tot la riesling ma intorc. La ultima vizita in Bulgaria, mi-a atras atentia un riesling bulgaresc. Riesling Targovishte 2006. Nu stiam ca vecinii bulgari cultiva riesling si trebuie sa marturisesc ca atunci cand am vazut sticla mi-am zis in gandul meu, cu neincredere: “inca un riesling italian undercover”. Daca va uitati cu atentie la unele sticle romanesti, o sa vedeti ca pe eticheta scrie cu litere mari riesling si pe contra-eticheta, cu litere mai mici, riesling italian, deh !

 

Am cumparat-o totusi, pentru ca am mai baut vinuri de Targovishte care nu m-au dezamagit. E unul dintre cei mai mari producatori de vin din Bulgaria si toate vinurile lor sunt comercializate in acest tip elegant de sticla. Produc in general, mai mult vin alb: Sauvignon blanc, Chardonnay, Traminer.

 

Riesling Targovishte 2006 a fost o surpriza de proportii. Culoare aurie intensa, limpede, un nas frumos de riesling de rin cu arome persistente de tei, note minerale si miere. Din pacate, dupa ce te ademeneste binisor cu aromele, te cam dezamageste pe final. E subtirel la gust si cu un finish floral, cam scurt. Oricum, mi s-a parut remarcabil si la cele 5 leve, cat a costat, cred ca merita atentia mea si pe viitor.

 PS. Pozele sunt facute de amicul Doron, impreuna cu care m-am bucurat de aceasta sticla…