De curand, prietena mea, Pythia, mi-a facut horoscopul si mi-a zis: ”Draga, trebuie sa iei viata de la capat. Trage aer in piept, inchide ochii si mai incearca o data.” Bine, mi-am spus, si cum naiba faci asta ?!
M-am gandit ca totul incepe in copilarie cu dorintele pe care le-ai ignorat pe masura ce ai crescut. Nu poti ramane coerent cu tine, daca nu te intorci acolo si te confrunti cu ele. In copilarie, ma fascinau cartile si paharele. La noi in casa erau din plin. Dupa ce am crescut, mi-am dorit sa ma fac ziarista dar, dintr-o intamplare, m-am facut PR-ista. Apoi am facut un curs de oenologie la Institutul Francez, cu Anne-Marie Rosenberg, care mi-a deschis poarta unui univers miraculos, o lume de arome si culoare, captiva intr-o sticla de vin.
In cele din urma, am realizat ca singurul lucru pe care stiu sa-l fac foarte bine e sa spun o poveste. Faptul ca ati deschis aceasta pagina o dovedeste…
PS. Photo by Aaron Balazs, shortCUT
Vinuri Povestite 
Foarte tare blogul. Am citit fascinata. Imi place si designul (bravo A&A). Mai revin. 🙂
Merci, Once. De la o povestasa de talia ta, aceasta apreciere ma umple de incantare…
Succes si la mai multe scrieri despre vin!
Multumesc. Cum scrisul si vinul par sa fie pasiuni comune, la mai multe si pentru tine !
Multumesc. Altfel nici nu ti-as fi urat succes. :))
Buna, a… Vinuri povestite!
Felicitari pentru blog! O aparitie de bun augur… Noua (vorbesc si pentru colegul meu Cezar Ioan) ne-au placut foarte mult postarile si am vrea sa semnalam aparitia blogului in revista Vinul.Ro sub forma unui interviu. Se poate o adresa de email?
Multumesc frumos!
PS: Foarte tare fotografia!
Vinuri, locuri furmoase si copilarie. E un blog – basm…
Draga mea,
Cu multa placere am citit povestile tale despre vin, care-mi lumineaza ziua de fiecare data cand ma intalnesc cu ele. Fiind, la randul meu, un impatimit al licorilor lui Bacchus, as vedea sa schimbam impresii si pe paginile unde pasiunea noastra converge, drept pentru care te invit cu drag pe blogul meu, vin si plec la http://www.vinsiplec.winespot.ro.
Cu prietenie,
Razvan Jurca
Draga Razvan,
Nici nu stii cata placere imi face comentariul tau! Iti multumesc pentru invitatie, voi veni in vizita. Eu sunt mai lenta si mai timida, ca broasca testoasa din poveste, dar daca ma pornesc, intrec iepurele :).
Cu simpatie,
Mona
super idee, super fotografie
stiam ca stii sa povestesti:))
Merci frumos. Te astept oricand, la spus povesti…
sunt cumva uimit-indragostita adica fermecata 🙂 de talentul tau de povestitoare.
trebuie sa mai spun un „multumesc” din tot sufletul pentru ca povestile tale m-au ajutat azi sa tac un pic mai mult… aveam mare nevoie.
catre cuvinte insa usile ne sunt mereu deschise in timp ce fata de tacere raportarile noastre sunt asa stranii.
hei, dar cine e povestitoare aici???
vreau si eu blog pe wordpress …
Multumesc mult pentru apreciere. Eu aveam foarte mare nevoie sa scriu. Te astept cu mare placere, si pe post de povestitoare, in „wordpress-ul meu”…
Foarte, foarte fain blogul! Felicitari!
O intrebare: cursul respectiv de oenologie se mai tine? Nu gasesc nimic pe site-ul institutului 😦
Multumesc frumos. Din pacate, cursul nu s-a facut decat 2 ani (2005- 2007). Apoi s-a schimbat directorul de cursuri al Institutului si Anne-Marie s-a apucat sa-si produca vinul propriu…
hello, mona
acuma te-ai procopsit şi cu un motan
pe blogul tău cu dopuri-bigudiuri
de vină e numele incitant
şi link-ul cu schepsis de pe blogul lui alibus
dar mai ales curgerea rubinie
a cuvintelor tale în paharul poveştilor
acurateţea scrierii ca un vin premium
care îmbată papilele dinlăuntrului
în ce mă priveşte, lucru curios pentru o felină,
am descoperit că vinum est bonum
în urma unei vizite pe blogul pivnicerului
care locuieşte la etajul inferior al casei mele
în tainiţa numită http://pivnicer.blogspot.com/
prietenii n-au avut nimic de obiectat
faptul i-ar fi plăcut poate şi lui omar khayyam
în alte condiţii de timp şi de spaţiu
şi fiindcă am descoperit că-ţi plac licorile helvete
cândva am să-l rog pe pivnicer să povestească pentru tine
despre o familie de elveţieni care produc vinuri în… toscana
într-una din vilele familiei de medici
acolo unde via are trandafiri la fiecare capăt de rând
şi civilizaţia e mult mai veche decât catrenele khayyamiene
în plus, dacă vei dori vreodată
să treci puţin pragul blogului meu de mâţ norocos
căruia nu i-a plăcut niciodată să gătească
ai să descoperi că semăn izbitor
cu pisica albă/pisica neagră
din poza cu merlot-ul rapsod ceptura
a cărei cămaşă imaculată o face foarte sexy
Uau ! Lucky motanul e un poet desavarsit, si presimt, cu musteti atoate simtitoare. Spre deosebire de Oze care se comporta ca o vedeta :).
Sunt emotionata si fug pana in pivnita sa torn o licoare rubinie in paharul povestilor…
superb blog! felicitari. m-a delectat o ora la cafea.
Se pare ca sunt dopuri „scoase” …S-au baut vinurile care erau astupate de dopurile alea ? Sunt altele in fiecare dimineata sau numai cand iti faci bucle a doua zi ? Am mult de citit aici , o sa revin dupa ce citesc tot . Am capacitatea de a asocia automat chestii ..de exemplu cand lucrez foarte concentrat si ascult radio ( asta fac tot timpul ) , dupa ce termin lucrarea respectiva , chiar daca dureaza zile sau saptamani , cand examinez detaliile imi suna automat in minte ceea ce ascultam in momentul ala la radio : teatru , muzica clasica sau jazz, sau chiar discutii radiofonice ( interviuri sau recenzii ) ..De fiecare data , fara greseala , cand ma uit la un detaliu , nu revad cum l-am facut ( asta tine deja de rutina , memoria mainilor ) , ci de ceea ce ascultam in acel moment . E o chestie mai noua , de cativa ani, pana atunci asociam mirosuri , sau chiar puteam crea mirosul respectiv , inddiferent unde ma aflam , daca ma gandeam la lacramioare – de exemplu – imi venea in nas un miros puternic de lacramioare , chiar daca eram in tramvai si afara era zapada …mai vorbim, dupa ce te citesc .
PS cand eram pusti , tata avea in camara bucatariei de la bloc , un rastel pana in tavan , unde tinea vinuri, imbuteliate de el si capsulate cu un soi de dopuri din plastic , ce deveneau cauciuc atunci cand erau fierte , apoi se intareau la loc peste dopul din pluta , sigiland perfect sticla . Avea pe rafturi – erau vreo sase , pe toata lungimea camarii, mama era disperata ca nu mai avea loc de nimic altceva acolo , ii ramanea balconul )- avea pe cele sase sau sapte rafturi, ziceam , numai vin, la litru , pe culori : de la alburiu ca tuica , pe raftul de jos , urma galben , apoi portocaliu ( asta era tare rau , periculos ) , roze si rosu rubiniu ( astea doua imi placeau mie . Si acum tot astea imi plac , chiar daca tata nu mai e de 35 de ani ….Imi place vinul , este o lume de calatorit , mereu alta si mereu surprinzatoare . Vinurile erau selectionate , de pe la fermele PCR-ului , primea in vrac si ii placea sa-l imbutelieze el si sa-l capsuleze cu tot dichisul . De la el am invatat sa respect vinul, nu ma omor dupa tarie ( chiar de loc ) decat iarna , mai ales daca este ger, umblu dupa tuica veritabila de tara , cinstita , caut zeci sau sute de km de jur imprejur, pana gasesc, apoi iau numai de acolo . Palkinca nu-mi place , nu pot sa o beau, nu-mi tine gatul, cum se spune . cred ca nici capul nu-mi tine, dupa ce am experimentat ceva natural , de la mama ei . dar o ls celor cu gaturi din inox , he he he …prietenii stiu de ce . Ma duc sa citesc , e weekend si nu am mai citit de mult ceva nou .
Da, s-au baut vinurile alea. Am o colectie de dopuri de care nu ma despart niciodata:)
Interesant ce spui tu. Pe vremuri, profesoara de engleza ma sfatuia sa las radio sa mearga pe orice post de stiri in limba engleza vreau eu, chiar si cand dorm sau ma ocup cu altceva. Sustinea ca avem capacitatea nativa de a absoarbe informatii in mod inconstient si ca asta e cea mai buna metoda de invatare a unei limbi straine…
Si eu ma duc sa citesc. Lectura placuta si multumesc pentru vizita !
http://www.illuminativini.com/
am primit 4 sticle de vin de la ei , soiuri diferite , numai vin rosu si negru . Ala negru era nemaipomenit , pierdeam orice pariu daca era in cana , era identic cu vinurile de tara ( zaibarele) de la noi, din zona Giurgiu – Mihailesti sau Oltenia , alea care fac dintii mov si se beau alaturi de muraturi si chestii din purcel fripte la tigaie …Mi-a placut mult , le-am baut cum bea pisica laptele …cu lacomie ., ca prostu’, dar era vara si nu gaseam nicaieri aici asa ceva ..cand am inchis ochii dupa ce am baut primul pahar , am avut senzatia ca afara este iarna si zapada ..era Iulie , anul trecut ….Ce ti-e si cu memoria asta a vinului .
Buna! Am aflat de blogul tau la o discutie cu un amic. Acum l-am citit si mi-a placut. Fain. E mare lucru cand oamenii ajung sa faca ceea ce le place. De putin timp am aterizat in lumea vinului, profesional vorbind. Cu siguranta intr-o buna zi o sa ne intalnim la o degustare. Pana atunci, spor!
Buna. Multumesc pentru apreciere si m-as bucura sa ne intalnim la o degustare. Mult succes in lumea vinului !
frumos blog…il citesc de multa vreme
De foarte putina vreme fac si eu ce imi place..adica fotografie
de asemenea imi place mult si vinul .
ma bucur ca te-am cunoscut si sper sa ne vedem la vreo degustare
Buna. Multumesc pentru gandurile bune si sper sa ne vedem la vreo degustare.
minunata descoperirea mes, si mai minunata intlnirea cu blogul tau ! nu beau apa de 60 de ani si ma pregatesc sa intru in deceniul noua! in vino veritas ,totul e fals . vinul sta numai in viata ,dupa cum viata sta numai in vin! viorel, mi-e sete.
Buna ziua. E poate unul dintre cele mai frumoase comentarii din lumea vinurilor povestite. Va multumesc mult si va doresc multi ani cu vin!
Gasiti articolele mele si la http://vinuripovestite.ro