Arhivă pentru Septembrie 2010

Dobrogea, Dobrogea

Cand am primit invitatia de a participa la lansarea primului vin din podgoria de la Aliman, m-am bucurat pentru ca asta insemna ca voi mai descoperi inca o bucatica din Dobrogea. Nu stiu daca are legatura cu lecturile din copilarie, dar pentru mine Dobrogea e un taram aparte, un loc in care vantul si lutul cotropesc si erodeaza timpul, un peisaj in care miracolul mai pare inca posibil.

Vinul iti vorbeste parca altfel cand il degusti la vie, inconjurat de oameni care il beau si il apreciaza, alaturi de paine de casa si miel in cuptor de lut. E un pretext minunat sa te intalnesti cu prietenii, cu oameni cu care corespondezi dar pe care nu i-ai intalnit niciodata sau sa-ti faci noi cunostinte.

N-am mai vazut de mult timp atatia oameni adunati pentru o degustare de vin, iar Alira si Enirele au curs dupa pofta inimii: Rose 2009 Enira, Easy By Enira 2008, Cabernet by Enira 2008, Enira 2006, Enira Reserva 2006. Am fost impresionata de puterea de seductie a Cabernetului Enira 2008. Desi nu e un vin de talia Reserva 2006, expresivitatea destabilizanta a aromelor sale de martipan si brusture m-au facut sa-l consider cea mai frumoasa descoperire a zilei. Cat despre Alira, asa cum l-a descris si George (cu care ne-am intalnit acum prima data), merlotul 2009 e un vin tanar care promite multe alte Alira de calitate in anii care vin.

Cand apare o podgorie noua, cum e cea de la Aliman, nu poti decat sa te bucuri si sa o sarbatoresti cu vin bun. Cu atat mai mult cu cat Dobrogea iti ofera si partea ei de intristare. E mare pacat ca drumul pana la podgoria de la Aliman trece printre multe hectare de vii in paragina, iar de-a lungul drumului gunoaie scalda malurile Dunarii. Sper sa mai prind ziua in care Romania va fi o tara fara gunoaie, asa cum astept sa ma intalnesc cu vinul care va putea sa surprinda intr-un pahar voluptatea si lentoarea timpului dobrogean. O sa fie el oare un vin de la Aliman ?

Vinuri licoroase

Vinurile dulci, numite in general si vinuri de desert, sunt un rafinament pe nedrept ignorat si de cele mai multe ori, secretul vitezei cu care poti lega noi prietenii. Desi noi le adunam claie peste gramada sub denumirea de vinuri licoroase, ele se impart in mai multe categorii si difera in functie de tehnologia de fabricatie si de cantitatea de zahar pe care o contin. In Franta aceste categorii sunt: vins liquoreux, vins moelleux, vins de liqueurs si vins doux naturelles.  M-am gandit ca poate ar fi util sa scriu, pe scurt, despre fiecare dintre ele.

Vins liquoreux sunt acele vinuri care au mai mult de 50 de grame de zahar la litru si care nu contin alcool adaugat. Concentratia in alcool a acestor vinuri e de 13-22 %. Continutul de zahar din vin difera de la tara la tara, daca un Sauternes are cam 100 de grame de zahar la litru, un Tokaji Eszancia poate ajunge pana la 500 de grame.

Supramaturarea, concentrarea zaharului in boabele de struguri, se face fie prin deshidratarea naturala a strugurilor pe vrej (passerillage), prin inghetarea strugurilor pe vrej (eiswein-ul alsacian, austriac sau german) sau prin botritizare. Botrytis cinéréa sau mucegaiul nobil e o ciuperca care in anumite conditii climatice ataca strugurii si determina concentrarea zaharului in boabe. Vinul rezultat e de o bogatie aromatica exceptionala, dar pentru ca botritizarea nu se face uniform si ciorchinii sunt culesi aproape boaba cu boaba, acest tip de vin licoros e scump. In Jura si in Italia se foloseste metoda uscarii strugurilor pe un pat de paie, motiv pentru care vinul se numeste „vin de paille”.

Cele mai cunoscute vinuri licoroase din Franta sunt: Sauternes si Cadillac din regiunea Bordeaux, Monbazillac (Bergerac), Bonnezeaux, Quarts de Chaume (Anjou), si Alsace Selection de Grains Nobles Gewurztraminer si Muscat. Din categoria licoroaselor fac parte si celebrul Tokaji si miticul Cotnari.

© Doron

Un statut aparte, au asa numitele Vins moelleux. Fata de vinul licoros, aceste vinuri au o cantitate de zahar de 20 pana la la 45 de grame/l si provin din struguri culesi la supramaturare dar care nu au fost supusi botritizarii. Cele mai cunoscute sunt Coteaux du Layon si Vouvray din zona Loarei, vinuri din Jurançon si Gaillac si Alsace Vendage Tardives Gewurztraminer.

Pentru ca nu sunt o iubitoare de vin foarte dulce, mi s-a parut deosebit de interesant ca, in cazul acestor vinuri, senzatia de dulce nu e deloc proportionala cu cantitatea de zahar, ele sunt suficient de acide cat sa nu para suparator de dulci. In plus, in mod neasteptat, unele vinuri devin ma seci pe masura ce se invechiesc. Preferatele mele sunt cele din zona Pirineilor, pe care francezii le servesc de obicei cu foie gras, platouri cu branza de capra si cu pepene galben. Consider ca aceste vinuri iti ofera libertatea de a le servi atat la aperitiv sau la desert, cat si la felurile principale.

© Doron

Ceea ce francezii numesc vin de liqueurs (VDL) si vin doux naturels (VND) –sunt vinuri dulci care contin alcool adaugat. In afara Frantei, ambele tipuri de vinuri se  numesc vinuri fortificate. Diferenta dintre ele, e datorata mai ales legislatiei fiscale franceze care le taxeaza diferit, vin de liqueurs sunt considerate spirtoase iar vin doux naturels sunt taxate ca vinuri pentru ca au o cantitate mai mica de alcool adaugat (5-10%).

Vin de liqueurs sunt acele vinuri in care alcoolul se adauga inainte ca fermentatia strugurilor sa inceapa. Denumirea acestor vinuri e data de tipul alcoolului adaugat. Daca e alcool din mar (Calvados) vinul se va numi Pommeau de Normandie, daca alcoolul e din vin (Cognac), Pineau de Charentes. Cele mai cunoscute varietati franceze sunt Pineau des Charentes (pe baza de Cognac),  Floc de Gascogne (pe baza de Armagnac), Pommeau de Normandie (pe baza de Calvados). Ratafia de Champagne, Ratafia de Bourgogne, Macvin du Jura, Cataroise de Béziers.

Vin doux naturels sunt vinurile a caror fermentatie e oprita prin adaugare de alcool. Procedeul se numeste “mutage” si are ca scop pastrarea unei cantitati determinate de zahar in vin. Cu cat alcoolul se va adauga mai tarziu in procesul de fermentatie cu atat vinul va fi mai putin dulce. Acest tip de vin are intre 15-18% alcool. Productia e concentrata in zonele insorite ale Mediteranei din soiuri de struguri ca Grenache, Muscat, Malvasia, Macabeu.

Cele mai cunoscute VND frantuzesti sunt din zona Languedoc-Roussillon si Corsica: Muscat de Frontignan, Muscat de Lunel, Muscat de Mireval, Banyuls, Maury, Muscat de Rivesaltes si Muscat de Corse.

Cum aproape fiecare tara producatoare de vin se poate lauda cu cel putin un vin fortificat, o sa amintesc doar de cele mai cunoscute: Porto, Xérès, Manzanilla de Sanlucar, Muscatul de Samos, Marsala siciliana sau la noi, Lacrima lui Ovidiu.

Szenzacios orgazmus

Ultima vizita la Cluj mi-a prilejuit senzatii si aduceri aminte din vremurile de demult. Cand nu mai speram, am gasit un loc care mi-a reamintit foarte tare de mult indragitul bistrou din spatiul francofon cu savoarea si placerile lui, locul prin excelenta al socializarii cu cel care te serveste. Mi-am amintit cu nostalgie de ceea ce numeam candva “comunitatea bistroului”. O lume pestrita, tot atatea povesti ambulante pe care imaginatia ta e libera sa le duca mai departe si peste care troneaza suveran omul din spatele tejghelei. El stie cum ii cheama pe toti oamenii astia si ce prefera sa bea si sa manance fiecare, si navigheaza imperturbabil si triumfator printre bucuriile si necazurile zilnice ale sutelor de povesti nesfarsite. Dupa vizite repetate, la anumite ore, in bistroul lui, vei constata ca masa ta favorita, cea cu vedere, de la fereastra, te asteapta libera sau ca barmanul o sa ajunga sa stie ca vrei un pastis sau o cafea, inainte chiar de a deschide tu gura.

@ Alina Floroi

 Localul clujean, proaspat deschis in aceasta vara, se numeste Kaja Tanya si am putut sa simt de cum am intrat pe usa mirosul ospitalitatii. Mancarea e delicioasa. Culmea, e la fel de buna si cand pare gatita din carti de bucate vechi, mostenite de pe la bunici si cand pare ca a fost lasata in voia inspiratiei de moment a bucatarului. Un mare plus la capitolul mancaruri vegetariene, toate de un mare rafinament. Gandul imi zboara si acum la cea mai buna supa crema de ciuperci pe care am gustat-o vreodata sau la ardeii umpluti cu cous cous. Mmm…

@ Alina Floroi

 Foarte tare mi-a placut si povestea lingurilor si furculitelor inramate, cu care sunt decorati peretii. Cand am intrebat de unde a pornit ideea acestui design mi s-a raspuns ca “’baiatul si fata trebuie sa stea fata in fata la masa si sa manance in armonie.”

Si m-am gandit ca tocmai ce-mi lipseste, aici, la Bucuresti, unde flanez din bar in bar, si n-am unul preferat, e sentimentul apartenentei la o comunitate, un loc in care sa ma socializez cu un bucatar inspirat si un barman imperturbabil.

Vinuri macedonene

Cand am pornit catre Macedonia, nu stiam prea multe despre vinurile din aceasta tara. Aveam ca reper niste vinuri proaste muntenegrene si niste excelente vinuri din Slovenia. Eram curioasa sa descopar vinul macedonean la el acasa.

Macedonia are trei zone destinate productiei de vin :  Povardarie, Pcinja – Osogovo si Pelagonia-Polog, dar in mare parte, cam toate vinurile pe care le-am baut in aceasta excursie erau produse in Povardarie. Pe langa soiurile internationale (Merlot, Cabernet Sauvignon, Riesling, Chardonnay) se cultiva mai ales soiuri locale Smederevka, Vranec si Temjanika.

Photo by Doron

Fata de muntii si lacurile lor, vinurile macedonene nu sunt din categoria celor menite sa te faca sa visezi. Sunt vinuri simple, corect facute. Mi s-a parut ca, in general, vinul rosu sufera de un usor dezechilibru, e prea acid pentru gustul meu si cam subtirel la corp. N-am reusit sa ne imprietenim. Vinurilor albe le prieste mult mai bine caracterul acid si au buchete impresionante, frumos lucrate. Mi-a placut in special Alexandria Cuvée, 2007 un cupaj de 30% Riesling cu 70% Chardonnay, o combinatie foarte interesanta. Vinul are caracteristica untoasa a chardonnay-ului dublata de note proaspete de citrice si pere, e placut si are un final lung.

Photo by Doron

In plus, vinul macedonean, raportat la preturile celorlalte produse din magazine, e o bautura scumpa  (7-8 euro o sticla de vin de calitate medie la supermarket). In paranteza fie spus, in Macedonia, TVA-ul produselor alimentare e 5%.

Au fost insa, alte aspecte care m-au impresionat. In primul rand, au doua reviste de vin in limba macedoneana cu preturi in jur de 2,5 euro, care pot fi cumparate de la orice chiosc de presa. Si nu mica mi-a fost mirarea cand, in Ohrid, am gasit la chioscurile de presa, pe langa cele doua reviste si Wine Spectator, la pretul de 9 euro. Atat in Skopje cat si in Ohrid, am vizitat magazine specializate de vin cu vanzatori amabili care iti prezentau spre consultare carti in engleza despre vinul macedonean.

Cat despre cum arata site-urile producatorilor de vin, iata doua exemple Tikves si Popova Kula.  Si iata si un site de promovare turistica !

In revistele macedonene, am citit ca Tikves l-a angajat ca oenolog pe Philippe Cambie. Stirea nu era datata, dar sunt foarte interesata sa vad cum si daca vinul rosu macedonean se va transforma. In drumul de intoarcere, ne-am oprit la Sofia si nici macar nu ne-am mai mirat prea tare cand am vazut Alexandria Cuvée, vinul macedonean, in mall-urile si supermarketurile bulgaresti. Bulgarii, ca si romanii, au vinuri mult mai bune, dar iata ca macedonenii stiu sa si-l promoveze mai bine pe al lor.

Unde sa bei si sa mananci bine la Ohrid ?: Pe malul lacului e o crasma cu sase mese, numita Kaneo. Au mancare buna, servire excelenta si cele mai bune vinuri pe care le-am baut in Macedonia. Din cate am inteles, proprietarul barului isi produce vinul in via proprie si isi vinde vinurile in exclusivitate in acest mini-restaurant.

Sub soarele Macedoniei

Nu stiu altii cum sunt, dar eu n-am incercat sentiment al libertatii mai profund decat acela pe care ti-l da calatoria. Sa te urci in masina si sa pleci, spre locuri pe care nu le-ai vazut niciodata in poze, fara program dinainte stabilit, fara tinte precise, si in masura posibilului, liber de orice fel de asteptari si prejudecati. Sa nu-ti doresti decat sa privesti lucrurile asa cum sunt si sa te opresti acolo unde iti place. E un mod de a calatori pe care nu mi-l permit foarte des, dar pe care l-am incercat in aceasta vara: Turul Macedoniei si un pic de Albania.

 

Macedonia e un taram al linistii. Drumuri prost semnalizate, dar trainice, si pe care nu te poti pierde. Peisaje de vis. Lacuri de o frumusete pura in lumina diminetii. Munti si lacuri.

 

In seara in care am ajuns la lacul Ohrid, am observat un fenomen ciudat: talazuri spumoase se rostogoleau domol pe pietris. Ohrid e un lac de munte cu valuri, o balta cristalina si silentioasa dimineata, dar care, seara, aspira sa devina mare. Ador valurile. Le-am privit ca pe un semn de bun venit al Macedoniei si m-am lasat mangaiata de ele. Pentru ca atunci cand calatoresti fara tinta e bine sa stii sa citesti semnele lacurilor, ale florilor si ale pasarilor.

 

Photo by Nasko

In plus, acest fel de calatorie iti ofera un acces brut, nemediat, la ceea ce e bun sau rau in oameni. Am decis sa lasam hazardul sa-si faca meseria si, cum nu aveam cazare rezervata, am batut la usa primei pensiuni care ne-a placut. Pe terasa din curte, flutura steagul cel vechi, al lui Alexandru cel Mare. N-aveau locuri, dar au vrut sa ne ajute si au sunat la pensiunea vecina. Asa l-am cunoscut pe domnul Pop, medic veterinar la Ohrid si am avut parte de o mostra de ceea ce inseamna ospitalitate in Macedonia. Omul s-a oferit sa mearga cu noi sa ne arate unde sa parcam masina si a insistat sa ne ajute la caratul bagajelor. La intoarcere, doamna ne astepta cu cafele pe terasa. Ne-am asezat la taclale. Nu stiu in ce moment au aparut sticlele de rachie. Productie proprie din strugurii, ne-a asigurat domnul Pop. O “motorina” cu o usoara urma de anason, menita sa dezlege limbile, probabil una dintre cele mai bune rachii home-made pe care le-am gustat. Am oferit si noi la schimb, rachie de caise, tot productie proprie. Asa am aflat ca strabunicul domnului Pop a fost cofetar in Romania, inainte de a se retrage, inapoi acasa, la Ohrid. Am vorbit mult si despre vinurile macedonene. De altfel, la plecare, am primit cadou o sticla de vin Popova Kula, Temjanika, soiul preferat al gazdei noastre. Ne-a fost extrem de greu sa ne despartim de Ohrid…

 

Photo by Nasko

In Macedonia, frumusetea locului alimenteaza frumusetea oamenilor. Nu ai cum sa nu zambesti, cand te trezesti de dimineata cu seninatatea de azur a lacului in fata ochilor, cu sufletul imbibat de frumusete. Macedonenii din Ohrid mi s-au parut niste oameni extraordinari. Si pot sa spun acelasi lucru si despre vecinii lor de peste lac, albanezii. La trecerea granitei in Albania, ofiterul vamal ne-a zambit si ne-a spus: “Ce face, romanescu ?” Dar despre Albania, cat si despre vinurile Macedoniei,  intr-o alta poveste…