Sa povestesti despre vin inseamna sa rescrii, sa retraiesti o poveste deja traita, sa prelungesti intalnirea cu vinul dincolo de vin. Scriu despre vin pentru ca sunt, la baza, un om pasionat de litere. Asa cum povestea prietena mea, Irina, in primul ei articol de blogger, exista oameni pasionati de cifre si oameni dependenti de litere. Eu sunt o consumatoare de litere, si ma bucur ca sub aceste auspicii m-am intalnit cu vinul.
Producerea vinului are partea ei de divinatie. Oenologul e un creator, iar degustatorul e un traducator de semne. Oenologul citeste in pantecele butoaielor in incercarea trufasa de a surprinde algoritmul vinului. In schimb, degustarea e, pentru mine, o incercare de a materializa culoarea, aromele si savorile vinului in cuvinte. Daca oenologul are parte de lupta lui, deloc metaforica, cu vinul, noi, ceilalti, ne ocupam doar cu plivirea adjectivelor si a semnelor care aspira sa incarneze senzatii.
Despre asta si despre multe altele am vorbit la prima intalnire a bloggerilor de vin. M-am bucurat enorm ca hazardul gasirii unui loc cat mai accesibil bloggerilor de vin din toate orasele tarii a decis in favoarea Pivnitelor Rhein de la Azuga. E o oaza nesperata de sampanie buna si oameni muncitori, un loc deosebit de intim, cu sarm interbelic, pe care iti doresti sa-l recomanzi prietenilor.
© alex blanaru
© alex blanaru
© alex blanaru
Sunt o mare iubitoare de sampanie si ma aflu deja la a treia vizita la Azuga. Imi pare rau ca din oferta Cramelor Rhein a disparut sampania rosie, un produs deosebit, care in Franta, face faima marilor case producatoare de sampanie. In schimb, in acest an, am avut ocazia sa degust varianta extra-brut a sampaniei Rhein Extra (baza de la care se produc apoi, variantele brut si sec). E un produs care inca nu se comercializeaza, dar care cred ca ar trebui sa se afle cel putin pe meniul Cramelor Rhein de la Azuga, daca nu in alt scop, macar pentru placerea de a arata vizitatorilor ce este o sampanie extra brut. Am mai avut si ocazia de a ne intalni cu Lorena Deaconu, oenologul Halewood, si de a degusta in premiera vinuri albe din 2010 si cateva rosii din 2009. Vinuri bune, cu tipicitate de soi, pe care astept sa le degust in varianta finala si sa povestesc despre ele, la aparitia pe piata.
© alex blanaru
© alex blanaru
Dupa aproape un an de interactiune virtuala, a fost placut sa constat ca bloggerii sunt cat se poate de concreti in pasiunea lor pentru vin. George diseaca vinurile cu siguranta unui chirurg, Ciprian m-a impresionat prin pasiunea pentru vinurile “de lume veche”, Razvan e un gurmand amator de poezie si avid de noi prieteni, iar cu Vali ne-am pierdut in discutii filosofice si identitare pana la ore tarzii din noapte. Am regretat ca Bogdan, cel care a avut ideea acestei intalniri, s-a accidentat la baschet si nu a mai putut sa vina. Pentru prima intalnire, as zice ca am fost reprezentativi, doi bloggeri din Galati, unul din Arad, unul din Iasi, unul din Bucuresti, dar sunt sigura ca in fiecare oras al Romaniei exista macar cate un pasionat de vin pe cale sa devina un blogger. Noi speram ca se vor apuca de scris, caci asa cum a reiesit de la prima noastra intalnire “bautorii de apa nu pot scrie versuri durabile“.
Vinuri Povestite 
Eu, vajnicul aparator al Lumii Vechi 😀 O placere sa te cunosc, Mona, ca de altfel pe toti ceilalti prezenti. Sper ca astfel de intalniri sa devina obisnuinta. And btw, you have a great nose 🙂
Asta da, compliment, apropo de nas!
Sa nu se inteleaga gresit: ma refeream la un nas foarte bun pentru vinuri 🙂
De cand ma stiu s-a gasit cate unul care sa se ia de nasul meu :). Merci.
A fost o placere si pentru mine si sper sa ne vedem mai des.
Nicio problema, m-am prins, de asta am si zis. E pe domeniu 🙂
Astazi se implinesc 135 de ani de la nasterea Reginei Maria a Romaniei. Saltul din cele mai frumoase vise englezesti catre o natie numita de formidabila sa bunica Regina Victoria instabila si corupta. Este singura personalitate pe care propaganda comunista a evitat sa o defaimeze. Iubea mult sampania Cramelor Rhein.
Totusi a investit saltul cu multa pasiune pentru natia cea instabila, cum numai o femeie deosebita ca ea putea face. Iubea sampania, Dobrogea si marea.
totusi, sa stii, ca una in calitatile unui ‘vorbitor de vin’ este si aceea ca din cand in cand mai trebe sa si miste din nas, sa faca o selectie, chiar daca invitat si respectuos in fire, sa isi permita si sa critice obiectiv.
Eu ca ‘nevorbitor’ dar si neinvitat as spune de exemplu ca rhein asta nu-i nici pe departe sampanie. asta mai ales daca declri ca-ti place sampania. Daca mi-ar fi placut masinile, eu unul, as fi incercat din prima clipa sa visez in a conduce macar, un rolls.:)
Asa ca, ia-o de sus si-apoi vezi daca merita sa mai vizitezi poalele muntelui..;) Iar sus nu e „Moet”, nici pe departe, un fel de rhein de-al lumii bune..:))
Asta asa, ca un bun gasit, dar mai acid..;)
Merci de bun gasit.
Iti inteleg punctul de vedere, dar eu cred ca e important sa vorbesc despre produsele romanesti, in ciuda faptului ca nu sunt „rolls-uri”:)
Desi poate ca as vrea, nu poti sta toata viata pe vraful muntelui…
oh…ce frumos ca povestesti de vinuri…de aceasta pasiune pe care mi-am descoperit-o si eu prin sotul meu. Si eu am un blog similar, cand vrei poti poposi si pe blogul meu la alte povesti.
Pupici o zi buna
Multumesc pentru apreciere. Am sa va fac o vizita…